Timişoara: Ion Mititelu, campion la 52 de ani

Sportivul timişorean a cucerit recent o medalie de bronz la Campionatele Naţionale de Culturism şi nu plănuieşte să se lase.

Profil:

Născut: 1 martie 1957, Căpreni (Gorj)
Educaţie: Liceul de Construcţii Timişoara
Experienţă: 26 de ani de culturism
Familie: căsătorit, două fete, una de 24, cealaltă de 18 ani

Ion Mititelu a făcut toată viaţa sport, însă a trecut la „tras de fiare” destul de târziu. „În 1983 m-am apucat de culturism. Nu am început devreme, aveam 27, aproape 28 de ani. Înainte de asta, am mai făcut atletism şi fotbal de preformanţă. M-am accidentat la picior, a trebuit să stau în ghips o perioadă, iar cineva mi-a sugerat să merg la sală pentru a mă menţine în formă. La momentul respectiv nu ştiam ce înseamnă cultursimul, eram foarte slăbuţ, aveam 52 de kilograme, dar m-am dus să văd despre ce e vorba. Piciorul s-a refăcut, în schimb m-am îndrăgostit de «sportul cu fiare»”, a povestit cel poreclit de prieteni „Miti”.

Fotbalist de viteză

În afară de culturism, fotbalul a fost sportul practicat cel mai des de Mititelu, care este un suporter al lui „Poli” Timişoara. „Atletism am făcut doar în liceu şi în armată, eram bun la viteză, alergam 100 de metri şi 1.500 de metri. În schimb, fotbal am făcut de performanţă. Am început la Viitorul Timişoara, club care nu mai există acum. M-am transferat la Progresul Timişoara, unde nu prea am prins echipa, după care am jucat la Topolovăţu Mare, unde m-am şi accidentat”, a spus culturistul.

Acesta a rememorat şi momentul care a decis trecerea la culturism. „Am avut un meci cu o echipă sârbească, iar eu cum eram mai rapid, am depăşit un fundaş masiv dându-i mingea printre picioare. La faza următoare mi-a tras una peste picioare de m-a lăsat pe jos”, a descris Ion Mititelu momentul care l-a trimis de pe teren în sală.

Secretul longevităţii

Ajuns la 52 de ani, culturistul timişorean dezvăluie o parte dintre lucrurile care îl menţin competitiv. „De la începutul carierei trebuie să-ţi impui un scop, să vizualizezi un ţel. Să ştii pentru ce faci asta, dacă o faci pentru performanţă sau doar pentru tine, să arăţi bine. Eu am luat în serios sportul de când am fost tânăr şi asta m-a disciplinat. Dacă practici sportul cu plăcere, cu ambiţie şi motivaţie, totul vine de la sine. Eu sunt un exemplu de longevitate în sport tocmai din aceste motive”, a declarat sportivul.

Faptul că este angajat cu program fix de lucru nu îi permite lui Ion Mititelu să concureze la potenţial maxim. „Pentru o pregătire corespunzătoare înaintea unui concurs important, ai nevoie de două sau chiar trei luni în care să faci doar asta. Eu nu sunt profesionist, lucrez în ture, şi rar îmi permit să am perioade stricte de antrenament”, a spus „Miti”, care lucrează la Aquatim, companie care îi înţelege pasiunea şi îl sprijină în acest sens în măsura posibilităţilor.

Întrebări şi răspunsuri

La cât timp după ce ai început ai participat la concursuri?
Cred că după un an de zile de culturism am şi participat la primele competiţii. Eram sportiv oricum, organismul era obişnuit cu efortul fizic, doar că s-a schimbat metoda de antrenament.

Cât vrei să mai practici acest sport?
Am să continui cât am să mă simt în putere, cât voi fi sănătos, dar partea cea mai grea, în conjunctura actuală, este găsirea sponsorilor pentru competiţii. Toţi se plâng din cauza crizei, iar singurul sprijin la ora actuală vine din partea firmei la care lucrez.

Ce-i place
Îmi place să ies în natură, îmi place să pescuiesc. Îmi place apa, să înot. Îmi plac anturajele frumoase, cu oameni de calitate. Îmi iubesc familia, soţia şi cele două fete. Fata cea mare este studentă la Psihologie şi lucrează la Spitalul Judeţean, iar cea mică, încă la liceu, a câştigat două concursuri de miss. Amândouă au făcut sport la Liceul Banatul, însă am considerat că e mai bine să se ocupe de carte, pentru că sportul e foarte greu.

Ce nu-i place
Nu-mi place să mint şi nu-mi plac nici oamenii care încearcă să mă „traducă”, urăsc chestia asta. Tatăl meu avea o vorbă: ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. Dacă eu respect pe cineva, îmi place să fiu şi eu respectat.