Memorialul Revoluţiei riscă să rămână în stradă la 20 de ani de la deschiderea muzeului

Asociaţia „Memorialul Revoluţiei 16-22 decembrie 1989” s-a înfiinţat în 24 aprilie 1990, cu scopul de a cinsti memoria victimelor Revoluţiei de la Timişoara.

Membrii fondatori s-au întâlnit ieri pentru a marca două decenii de la înfinţarea memorialului. Victime, răniţi şi urmaşi ai eroilor au fost prezenţi la evenimentul la care a luat parte şi Dan Voinea, procurorul care a instrumentat cazul Revoluţiei de la Timişoara. "După 20 de ani, acestă asociaţia a devenit a timişorenilor, a bănăţenilor", a spus Traian Orban, preşedintele Memorialului Revoluţiei 16-22 decembrie 1989. 

"Fără Orban nu s-ar fi ajuns la acest nivel"

Printre cei 29 de membri fondatori s-au numărat şi Vilmos Soos, fost vicepreşedinte al Consiliului Municipal Timişoara.
El a fost şi primul preşedinte al Memorialului Revoluţiei. „Principalul scop a fost să-i omagiem şi să facem ceva pentru cei care ne-au trimis acolo. Iniţial am vrut să realizăm doar câteva monumente”, a declarat Vilmos Soos. Acesta a lăsat memorialul pe mâna revoluţionarilor, când preşedinte a devenit Traian Orban, omul care administrează şi azi singurului muzeu al revoluţiei din România. „Am primit la început cu scepticism venirea lui Orban. Dar acum pot să spun răspicat că fără el nu ar fi devenit nici măcar la nivel de idee ce s-a construit. A pus foarte mult suflet”, a mai spus Soos.

Statul român putea să cumpere clădirea

Cea mai mare problemă cu care se confruntă ascociaţia este legată de situaţia juridică a clădirii în care funcţionează Memorialul Revoluţiei. Aceasta a fost retrocedată, iar memorialul urmează să fie mutat într-un alt sediu. „Ar trebui să apelăm şi la organizaţiile internaţionale. Se pare că la nivelul ţării nu se întâmplă nimic. Nu sunt dispuşi să acţioneze ferm. Se putea da o hotărâre de guvern prin care statul să cumpere clădirea”, a mai declarat Vilmos Soos.

"S-a investit prea mult suflet"

Printre membri fondatori se numără şi Nicolae Secoşan, celebrul comentator sportiv de la Radio Timişoara. „Am fost zilele şi nopţile alea în piaţă. Fără să fac acte de roism. Am venit în memorial în calitatea de jurnalist, să prezint acţiunile lor la radio şi pe unde mai scriam. E dureros că această clădire trebuie retrocedată, s-a investit prea mult suflet. Autorităţile locale trebuie să facă mai multe, pentru a rămâne ceva peste ani”, a spus Secoşan.

Printre obiectivele pe care Memorialul Revoluţiei vrea să le realizeze în viitorul apropiat este construirea unei biserici suspendate la Popeşti Leordeni, unde se află gura de canal în care s-a aruncat cenuşa victimelor împuşcate la Timişoara.