Ionel Iordache îndulceşte gustul pentru carte

„În toată viaţa mea cred că mi-au trecut prin mâini peste 500.000 de cărţi. Eram de fapt un vânzător volant al centrului de librării din Timişoara. Oamenii cumpărau în general cărţi de beletristică, filosofie şi istorie”, a spus Ionel Iordache.

Profil
Născut. 6 februarie 1955, Timişoara
Studii. Liceul C.D. Loga din Timişoara
Job. Anticar
Familie. Căsătorit, are doi copii, Paula şi Andrei

Ionel Iordache a văzut toată România în căutarea ingredientelor pentru dulciurile produse la fabrica de ciocolată Kandia din Timişoara. „Nu cred că este localitate sau oraş din România prin care să nu fi umblat în cele trei decenii. Eu eram angajat să transport şi să achiziţionez pentru fabrică materia primă din care se făcea ciocolata. Apoi am livrat ciocolată prin toată ţara”, îşi aminteşte anticarul Ionel Iordache.
Pasiunea pentru carte o avea din timpul liceului, însă în perioada în care lucra la Kandia şi circula prin toată ţara a început să cumpere cărţi. „Cumpăram tot felul de cărţi. Atunci, ca şi acum, multe lucruri se rezolvau cu o ciocolată. Găseam tot felul de cărţi, pe care ulterior le vindeam celor din fabrică”, îşi aminteşte anticarul. Ionel chiar a reuşit să deschidă un mic stand de cărţi în incinta fabricii, de unde cei aproape 700 de muncitori veneau să îşi cumpere cărţi.

De la ciocolată la cărţi

„În toată viaţa mea cred că mi-au trecut prin mâini peste 500.000 de cărţi. Eram de fapt un vânzător volant al centrului de librării din Timişoara. Oamenii cumpărau în general cărţi de beletristică, filosofie şi istorie”, a mai spus Ionel Iordache. Mica afacere a funcţionat până la momentul în care afaceriştii au pus cruce fabricii de ciocolată Kandia, iar Ionel şi restul muncitorilor nu şi-au mai găsit locul în fabrica de dulciuri. El a stat în şomaj timp de un an, iar din anul 2005 a început să vândă cărţi pe stradă, la standul aflat în capătul străzii Alba Iulia din centrul Timişoarei. Acolo a vândut cărţi zi de zi, timp de trei ani. „Am ajuns să cunosc studenţii în funcţie de cartea pe care încarcau să o cumpere. Ştiam facultatea şi anul în care era studentul după carte. Ştiam programa din facultăţi pe de rost. O mare problemă pentru anticari este dacă se schimbă programa facultăţilor. Pentru că anticarii îşi fac stocul de cărţi peste vară, iar toamna când vin studenţii se schimbă priorităţile”, a mai spus Ionel Iordache.

Anticar online

Anul trecut, Ionel s-a angajat la o firmă care vinde cărţi vechi prin intermediul internetului. „La www.cartiprivate.ro oricine poate să comande cărţi vechi, noi le găsim şi le trimitem la domiciliul cititorului prin poştă”, a mai spus anticarul. Acesta sortează cărţile cumpărate de firmă, care ulterior sunt revândute. „Oamenii cer tot felul de cărţi. Dacă cere un client «Manualul bucătarului» şi «Cum să înveţi limba franceză fără profesor» e clar că vrea să plece la muncă în Franţa”.

Intrebări şi răspunsuri

Cine fura cărţi de la anticar când aveaţi standul în stradă?
Erau studenţi, dar şi oameni serioşi. Pe unii îi prindeam, alţii scăpau. Nu am reclamat niciunul la Poliţie. Le luam cărţile imediat, iar ei îşi luau tălpăşiţa ruşinaţi.

Care credeţi că este soarta anticarilor care vând cărţi pe stradă?
Cred că afacerile lor vor muri. Principalul inamic al lor este vremea. Dacă plouă o săptămână, nu ai clienţi, nu ai încasări. În plus, vând pe plan local, au un număr fix de clienţi. Nu au reuşit să se extindă şi nici nu au perspective în acest sens.

Ce-i place

Îmi place să caut prin cărţi şi să găsesc însemnările oamenilor care le-au cumpărat. Sau dedicaţiile celor care au cumpărat cărţile şi le-au făcut cadou altora. Multe dintre însemnări sunt foarte amuzante.

Ce nu-i place

Am ajuns la concluzia că am citit cărţi cu care mi-am pierdut vremea. Asta nu îmi place deloc. În plus, am descoperit că există cărţi de care nici nu am auzit în perioada comunistă, pentru că nu exista un catalog la care să avem acces.