Stiri din Timisoara

Ion Monoran, unul din revoluţionarii care au luat parte la evenimentele din Piaţa Maria, în 16 decembrie 1989, a povestit, într-un interviu acordat la Radio Timişoara, cum a oprit tramvaiele. Poetul avea să moară în 1993, în urma unui atac de cord.

Citeşte alte detalii interesante despre Revoluţia din decembrie 1989 şi cum se marchează 20 de ani de la acele evenimente:
Timişoara: EXCLUSIV Documente inedite din Memorialul Revoluţiei dovedesc instigarea la violenţă după 24 decembrie 1989
Timişoara: Manifeste aruncate din elicopter pe data de 16 decembrie
Timişoara: Regia de transport face reconstituirea momentului când s-a declanşat revoluţia: oprirea tramvaielor


Oprirea tramvaielor în faţa casei pastorului Laszlo Tokes a reprezentat unul dintre cele mai importante momente ale Revoluţiei timişorene. În seara zilei de 16 decembrie 1989, Ion Monoran (foto) a ajuns în Piaţa Maria în jurul orei 19.00. Situaţia încordată care se instaurase de câteva zile în jurul casei lui Laszlo Tokes îi spunea că era momentul să se întâmple ceva şi în România la fel ca în celelalte state comuniste din estul Europei.

“Când am ajuns în Piaţa Maria, în jurul casei pastorului Tokes nu se aflau mai mult de 250 de persoane. Am intrat în mijlocul lor şi le-am spus: „Trebuie să facem ceva, dar pentru asta avem nevoie de lideri, altfel vom avea soarta celor de la Braşov, din 1987!”, a spus Ion Monoran.



"Trebuie să oprim tramvaiele"

Pentru a-i atrage şi pe cei care nu îndrăzneau să se apropie din cauza Securităţii care mişuna prin preajmă, revoluţionarii au început să cânte “Hora Unirii” şi lozinci precum „Libertate!” şi „Români, veniţi cu noi!”. Observând că numărul cetăţenilor creşte, “Mono” a spus din nou: „Primul lucru pe care trebuie să îl facem e să oprim tramvaiele, pentru a fi cât mai mulţi, iar apoi să mergem cu toţii la Comitetul Judeţean de Partid!”.

“Vezi tu ce păţeşti, pletosule”

În acel moment, mai mulţi „cetăţeni de bine” i-au cerut să se legitimeze, iar unul dintre ei i-a spus textual „Lasă, că ai să vezi tu ce păţeşti, pletosule!”
“După ce m-am legitimat, am spus „Noi totuşi vom opri tramvaiele!” şi am făcut câţiva paşi şi am oprit primul tramvai care venea dinspre Gara de Nord. Speriat, vatmanul, un tânăr între 25 şi 30 de ani, îmbrăcat în costum de blugi, a început să plângă şi să ne roage să-l lăsăm să plece.

I-am spus să urce în vagon şi am coborât pantograful chemând lumea din tramvai să ni se alăture. Ca prin minune, nu a protestat niciun călător şi ni s-au alăturat cu toţii ”, a mai povestit Ion Monoran, care a oprit şi cel de-al doilea tramvai, care venea din sens opus.

"În câteva minute, în piaţă s-au strâns 800-1.000 de persoane şi numărul lor creştea vertiginous”, a adăugat poetul. Mulţimea a început să strige lozinci precum  „Libertate!”, „Vrem căldură!” sau „Vrem mâncare la copii!”

Piaţa Maria din Timişoara (foto)