CLASAMENT: Bănăţenii sunt cei mai predispuşi la sinucideri. Pe locul doi sunt moldovenii

Pierderea locului de muncă, nesiguranţa zilei de mâine şi decesul unei persoane dragi reprezintă motivele cel mai des întâlnite pentru curmarea vieţii în rândurile bănăţenilor

Criza economică loveşte necruţător, curmând destine. Dacă începutul şi finalul anului reprezentau pentru oamenii legii perioadele cele mai aglomerate, când aveau de anchetat cele mai multe sinucideri, în ultima vreme, în oraşul de pe Bega a fost depăşit un record trist al numărului de persoane care şi-au pus capăt zilelor.

"Problemele financiare, indiferent dacă vorbim de cele mondiale sau naţionale, au bulversat dintotdeauna gândirea umană. Românii sunt obişnuiţi cu aceste dificultăţi încă de acum 20 de ani, însă mulţi rememorează acele vremuri groaznice. Astfel, resimt încă o dată scăderea dramatică a venitului, dispariţia prestigiului atunci când rămân fără loc de muncă şi apariţia nesiguranţei zilei de mâine", spune psihologul Aurelian Toader.

Psihologii spun că decizia de a-şi pune capăt zilelor este mai des întâlnită în cazul persoanelor labile, al celor pentru care tristeţea şi depresiile sunt la ordinea zilei. La nivelul popoarelor, cărţile de specialitate indică faptul că ungurii şi ruşii sunt cei mai predispuşi la sinucidere, în timp ce românii stau la mijlocul clasamentului. "În România, statistic vorbind, cazurile de suicid sunt mai des întâlnite în zonele cu preponderenţă maghiară. Acest lucru face ca şi Banatul să fie în top", adaugă psihologul Aurelian Toader.

Pentru că numărul persoanelor care îşi încheie socotelile cu viaţa este în creştere, psihologii au creat o listă de 100 de evenimente stresante care indică risc de suicid. Dacă pe ultimul loc, pentru femei, se află naşterea unui nou membru în familie, primele locurile la motive sunt ocupate de doliu, divorţ, respectiv pierderea locului de muncă. Medicii spun că, în cazul persoanelor care suferă de depresie, familia ar trebui să devină îngrijorată dacă supărarea ţine mai mult de două săptămâni. De obicei, după această perioadă, cresc riscurile de încheiere a socotelilor cu viaţa.