Timişoara: Peter Gross, un timişorean în America

Acesta a fondat Facultatea de Jurnalism din Timişoara.

Profil:

Experienţă: Expert în presa din perioada comunistă
Job: Profesor în cadrul Universităţii  Knoxville din  Tennessee, SUA

Cum aţi ajuns în Statele Unite?
În 1963 am plecat din România, la 13 ani. Am mers în Chicago, părinţii lucrau acolo.  Mă consider un cetăţean dual. Nu pierzi niciodată locul unde te naşti. Eşti mereu cu un picior în ţara asta şi cu unul în cealaltă ţară, nu contează cât eşti de tânăr când pleci. E inevitabil, pentru că ţi-ai trăit primii ani aici. Privelişti, mirosuri familiare, memorii pe care nu le pierzi niciodată. Şi prieteni, colegi, nu poţi niciodată să pierzi asta. Eu mereu voi fi timişorean, nu contează ce cetăţenie voi avea. E un sentiment ciudat uneori. Vorbeşti cu alţi americani care nu înţeleg că tu ai văzut altceva, că ai crescut într-o altă lume. E un sentiment că nu aparţin nici aici nici acolo. Eu unul mă simt foarte confortabil, dar uneori am senzaţia că sunt undeva la mijloc. Şi doar alţii care au emigrat pot înţelege asta.

Unde e presa din România faţă de cea din perioada comunistă şi faţă de cea din SUA?
Este o schimbare enormă faţă de comunism, pentru că jurnaliştii nu mai trebuie să fie un soi de PR pentru conducători. Ceea ce s-a întâmplat acum este că procesul s-a fragmentat. Partea bună e că dacă ai o poveste pe care nimeni nu vrea să o publice, poţi mereu să o diseminezi pe internet, ai această variantă.

Cum a luat naştere Facultatea de Jurnalism din Timişoara?
Am început cu Marcel Tolcea, Brânduşa Armanca şi mulţi alţii. Dar ne-a luat mai mult de un an ca să dăm drumul şcolii. Eu nu am stat aici foarte mult, dar am venit des. Am început cu câteva cursuri şi pentru că nu era un manual, am scris un manual foarte pe scurt, pentru a avea de la ce să pornească. Am adus şi nişte echipament pentru laboratoarele de televiziune, care acum nu mai există.

Cum vi se pare presa tabloidă din România? Aţi auzit de Elodia?
Presa tabloidă din România seamănă cu cea din alte ţări, dar e mai extremă. Şi noi avem astfel de programe de televiziune. Sunt oameni care folosesc astfel de trucuri, sunt de succes, fac mulţi bani o perioadă, apoi dispar şi trebuie să se reinventeze.

Care sunt diferenţele dintre sistemul universitar din România şi cel din SUA?
Şcoala de jurnalism a luat naştere în SUA în anii `20. În România modernă, cea de după `89, jurnalismul are doar 20 de ani. Tot sistemul universitar e foarte tânăr. Sigur, erau universităţi şi înainte de `89, dar nu era democraţie. Ce nevoie era de jurnalism adevărat într-o societate lipsită de democraţie? În SUA am avut această experienţă încă din 1920. E o mare diferenţă.

Contează România pe harta mondială a universităţilor?
Da, pentru că există oameni care contează, care sunt recunoscuţi pe plan mondial. Din Timişoara sunt foarte mulţi, acum mi-ar veni în minte Adriana Babeţi şi Mircea Mihăieş.

Ce înseamnă  pentru dumneavoastră a fi jurnalist?
Jurnalismul înseamnă doar a spune poveşti, dar trebuie să ştii de ce spui acele poveşti. E important să stai în exteriorul poveştii. Unii cred că a fi reporter înseamnă să şi interpretezi lucrurile despre care scrii, dar nu e aşa. Faptele sunt fapte. Alţii trebuie să le interpreteze, publicul. Pentru că dacă tu interpretezi, cititorii nu mai trebuie să ajungă la concluzii, ci doar să aleagă între concluziile unora şi altora. Jurnalismul e doar o tehnică, o serie de tehnici. Dar trebuie neapărat să ştii care e scopul pentru care faci asta. Cei care nu ştiu, pot fi manipulaţi foarte uşor. Jurnaliştii au o singură responsabilitate, cea către audienţă.

Internetul, noul tip de presă

Peter Gross spune că, în opinia lui, internetul este viitorul presei. „Pregătim studenţii ca să facă jurnalismul pe internet, să facă şi ce se face în presa tradiţională, şi în radio şi la televiziune. Tot ceea ce ai nevoie nu e un aparat mare ci un aparat de fotografiat mic, care să îţi permită să faci fotografii, să filmezi, să faci înregistrări audio. Dacă faci jurnalism în ziua de azi trebuie să fii foarte flexibil. Totul migrează în jurul web-ului şi asta este flexibilitatea de care ai nevoie. E un alt mod de abordare. Poţi instant să updatezi ceva. Poţi să adaugi analize, înregistrări audio sau video. Acest gen de flexibilitate e minunată”, a mai spus Gross.