Alpinistul român Horia Colibăşanu a fost "evacuat" ca în filme din Himalaya

Timişoreanul a povestit, în exclusivitate pentru Adevărul de Seară Timişoara, ce s-a întâmplat în ultimele două zile pe cel mai periculos munte din lume, în timp ce zeci de persoane, printre care şi el, încercau să-l salveze pe spaniolul Tolo Calafat, blocat la 7.600 de metri.

Corespondenţă de pe Annapurna, din tabăra de la 4.000 de metri

„Tolo Calafat nu s-a întors de pe vârf în timp util, a stat prea mult acolo. Colegii lui de expediţie, Juanito şi Carlos, au coborât mai repede. Tolo a anunţat la un moment dat că nu mai poate să meargă şi a cerut ajutor. Probabil i-a fost teamă să coboare pentru că avea în faţă o porţiune de gheaţă, pe care trebuia să fie foarte atent".

Altitudine incompatibilă cu viaţa
„El era foarte sus, undeva la 7.600 de metri, ceea ce e foarte mult. Şi a cerut ajutor. Dar toată lumea era obosită. E greu după vârf. A dat coordonatele locului în care se afla şi putea vorbi la telefon. Colegii lui i-au spus să ia dexometazonă (medicament folosit la altitudine pentru a putea face faţă efortului), dar el a spus că şi-a pierdut rucsacul. A spus că aşteaptă ajutor".

Mobilizare contra timp
„În tabăra de bază au anunţat cei din echipa lui că trebuie trimis elicopterul, dar era plecat în Manaslu, la altă intervenţie de salvare. De acolo au fost recuperaţi trei alpinişti. Când s-a întors elicopterul a urcat după Tolo, dar s-a înorat, s-a pus ceaţa, nu mai vedeau nimic salvatorii şi s-au întors la bază. Eu am anunţat că rămân şi că aştept să aducă cineva oxigen. Eram prea obosit să pot urca de la 7.000 la 7.600 de metri şi fără oxigen nu puteam să-l salvez şi nu ajutam cu nimic în situaţia asta".



Două echipe de salvare
„Cu mine au rămas Juanito şi Carlos, în tabăra 4 şi aşteptam. Apoi, în noaptea de miercuri spre joi el deja nu mai vorbea, doar apăsa pe butonul telefonului când primea apeluri de jos. În final nu a mai răspuns la telefon. Probabil a îngheţat de frig, la altitudinea respectiv nu ai nicio şansă. Joi dimineaţa a venit iar elicopterul, cu salvatori montani din Elveţia, care au venit la o şcoală aici, să-i instruiască pe piloţii nepalezi. A urcat până la 7.600 dar nu l-au mai găsit pe Tolo. Probabil era deja acoperit de zăpadă".

Decizii în situaţii limită
„Salvatorii au dezechipat elicopterul, au dat jos uşile, au demontat băncile, au dat jos tot ce nu le era folositor, ca să poată urca. Deja pe la 6.000 de metri altitudine se vedea că e greu de controlat elicopterul. A preluat aparatul salvatorul montan din Elveţia, Daniel Aufdenblatten, un profesionist desăvârşit. După ce a preluat elicopterul parcă plutea. Şi el, şi celălalt salvator aveau măşti de oxigen pe faţă. După ce au renunţat să-l mai caute pe Tolo, au venit să ne ia pe noi, cei din tabăra 4".



Moment riscant
„Din elicopter era agăţată o coardă, pe care trebuia să o prindem bine de hamul pe care-l purtam fiecare. Eu l-am ajutat pe Juanito, Carlos s-a descurcat singur, eu la fel. Şi am coborât pe rând. Elicopterul nu putea coborâ mai mult de trei persoane, erau cei doi salvatori din elicopter şi un alpinist în coardă. Se tot inclina elicopterul şi cu o singură persoană în coardă, de două nici nu putea fi vorba. Ne-au ridicat din tabăra 4 şi am zburat aşa prin toată valea, la 3.000 de metri înălţime, iar în tabăra de bază parcă ne-a pus cu mâna pe pământ. Salvatorul elveţian a spus că a fost una dintre cele mai dificile misiuni pe care le-a avut pe munte în toată experienţa lui".

Trecut reeditat

„M-am gândit la ce s-a întâmplat acum doi ani cu Inaki. Într-un fel era de aşteptat ca după urcare spre vârf să apără astfel de situaţii. E un munte periculos. Sunt mulţi cei care urcă, sunt mulţi care cedează, unii depun tot efortul la urcare fără să se gândească la coborâre. Eu am rămas pentru că nu mai erau mulţi cei care puteau face ceva. A meritat să rămân pentru că era o şansă în plus. Ştiam că nu va fi simplu, ştiam că sunt şanse mici, dar era totuşi o şansă. Îmi pare rău că nu a mai rezistat câteva ore. Toată lumea a încercat. E o mobilizare extraordinară când se întâmplă aşa ceva. Din păcate... aşa e muntele".


Salut pentru un prieten
„Eu o să mai merg cu o echipă în partea de sud a muntelui, acolo unde este pusă placa lui Inaki. Vreau să ajung şi acolo, apoi mă întorc acasă".

Intertitlurile aparţin redactorului Adevărul de Seară Timişoara.