A revoluţionat domeniul ornitologiei româneşti

A reuşit, pentru prima dată la noi în ţară, să dea posbilitatea curioşilor să vadă este viaţa unei familii de berze direct din cuib, doar accesând calculatorul.

Papp Tamas este unul din cei mai mari iubitori de păsări din ţară. Şi-a descoperit pasiunea pentru necuvântătoare de mic copil. „Nu am avut norocul să am bunici la ţară. Cred că este foarte frumos să creşti în mijlocul naturii. Am fost fascinat întotdeauna de animale, dar în clasa întăi, am simţit pentru prima dată ce înseamnă să le şi ocroteşti. Am găsit un arici la nişte prieteni, am văzut că îl chinuiau şi simţeam că trebuie să îl ajut cumva. L-am adus acasă, i-am dat mâncare, dar când am plecat la şcoală a scăpat din curte. L-au găsit din nou copiii şi când m-am întors de la şcoală ariciul meu era mort în stradă. Am suferit şi mi-am dat seama atunci că există copii care iubesc animalele şi există copii cărora le place să chinuie animalele",  a declarat Papp Tamas. 

Mare iubitor de animale

Din acel moment băiatul cu ochi albaştri nu a mai scăpat din mână niciun animal care avea nevoie de ajutor. „Confiscam totul de la copii. Am salvat un şarpe din mâna unor şcolari care vroiau să îl omoare. Două şopârle au iernat la mine acasă, spre spaima mamei mele, căreia nu îi prea plăceau reptilele. Le-am adus acasă, au intrat în pămănt, iar când a dat soarele au ieşit pe terasă să se încălzească. Mama voia să măture, iar când le-a văzut a ţipat", râde preşedintele Asociaţiei Grupul Milvus.

Pasiune transformată în profesie

În clasa a opta, Tamas a descoperit viaţa fascinantă a păsărilor. „Străbăteam în lung şi în lat pădurea, însoţit de un cocker şi uneori de prieteni. Aşa am început să învăţ despre păsări, să le cunosc, le ştiam cuiburile. Şi tot aici am avut de-a face cu băieţii care trăgeau cu praştia după ele. La cei mai mici le confiscam praştiile, cu cei mari nu mai mergea aşa. Încercam să le explic ce înseamnă o pasăre şi aşa mi-am făcut noi prieteni. Doi dintre cei care vânau păsări au devenit voluntari care sunt şi acum activi la noi în asociaţie", spune Papp Tamaş.  

Bărbatul îşi dedica tot timpul liber animalelor. „În această perioadă eram fascinat de mierle, mai les de mierla neagră. Urmăream cuiburile, le verificam din două în două zile. Am început liceul şi eram în stare să chiulesc de la ore ca să verific păsările, să văd dacă a mai apărut ceva nou. Aveam tren spre Cipău şi Iernut la 7.30 şi în loc să merg la şcoală mă trezeam la gară. Atunci eram şi motivaţi, aveam doua binocluri. Pe vremea comunismului să ai aşa ceva, era mare lucru. Mergeam şi urmăream păsările de baltă, iar dacă aveam la dispoziţie o oră în timpul şcolii fugeam în cimitirul reformat şi cel catolic unde studiam păsările. Aşa am observat că acolo există zeci de specii de păsări şi că este o faună foarte bogată. Am şi scris mai târziu un  referat pe acestă temă, mai spune ornitologul.

 Pentru că preocupările pentru înaripate nu puteau rămâne la nivel de pasiune, impreună cu alţi prieteni au pus bazele celei mai mari asociaţii ornitologice din România, Asociaţia Grupul Milvus, cu o activitate recunoscută în mai multe ţări din Europa.