Târgu-Mureş: Tradiţia sticlarilor este pe cale de dispariţie

În comerţul cu sticlă suflată supravieţuiesc doar meseriaşi care îmbină afacerea cu arta. Dacă în 1990, România era cel mai mare exportator de sticlă din Europa, în prezent procentul a scăzut la 3% din ce era odată.

Transilvania a fost întotdeauna o zonă în care breasla sticlarilor a strălucit prin pricepere şi îndemânare iar judeţul Mureş nu face excepţie. De la atelierele mici ale fiecărui meseriaş, prin anii '50 se ştia deja de Glăjărie, o comunitate de sticlari din judeţ.

Odată cu instalarea regimului comunist, fabricile de sticlă au devenit din ce în ce mai mari. Pe vremea aceea, ucenic era şi Grigore Nicuşan, un puşti de 17 ani care provenea dintr-o familie de 14 copii pasionat de meşteşugul suflatului în sticlă. „Erau centre mari la Turda, la Mediaş, la Avrig sau prin Buzău erau cuptoare de câteva tone. Se producea foarte mult pentru export" îşi aminteşte Grigore Nicuşan.

Comuniştii, interesaţi de sticlărie

După armată, s-a angajat la Prodcomplex Târgu-Mureş, secţia artizanat, unde a studiat noi forme de lucru în arta sticlăriei cu artiştii plastici profesionişti. A lucrat sub conducerea doamnei Nagy Gheorghina, cu care a participat la o expoziţie naţională în 1987, la Muzeul de Artă din Bucuresti. Acolo, liderii PCR au reţinut 24 de lucrări.

Cea care a obţinut locul I era o vază care purta semnătura artistului Nicuşan şi a lui Torok Levente, lucrare care şi azi se află în patrimoniul naţional al Muzeului de Artă. Această recunoaştere i-a dat curaj sticlarului să îşi urmeze calea şi să conştientizeze că lucrările sale au valoare.

Revoluţia a schimbat totul

Imediat după revoluţie, lucrurile au început să se schimbe. Că s-a mai furat sau că au falimentat, marile sticlării au început să dispară. „În 1995 erau cam 2.000 de sticlării în ţară, acum dacă mai sunt 1.000. Şi asta în condiţiile în care şi capacitatea cuptoarelor a scăzut.

În anul 2000, în judeţul Mureş erau şapte ateliere, iar astăzi mai suntem doi", spune Nicuşan. De altfel familia Nicuşan este implicată total în arta fabricării de obiecte din sticlă.

Un talent înnăscut

„La 17 ani am început ca ucenic. Ştiu că un mare sticlar, Magyaras Szilvester, cel mai bun din câţi am cunoscut, s-a uitat la mine şi a zis că o să ajung mare sticlar la cum se lipesc mîinile pe unelte. Nu ştiu cât de mare, dar sticlar am ajuns. După un an eram şef de echipă", îşi aminteşte Grigore Nicuşan. După revoluţie, maestrul a mai lucrat o perioadă la o fabrică de sticlă, apoi s-a privatizat.

„Totul a început cu un magazin şi un atelier mic la mine acasă. Apoi am achiziţionat o fostă centrală termică, unde am făcut un atelier mai mare. De vânzări se ocupă fiul meu mai mare, Sergiu, iar în atelier stau eu, fiul meu cel mic şi încă şapte muncitori. Este şi muncă, dar în primul rând este artă", spune Grigore Nicuşan.

Exportă direct la Paris

Operele artistului plastic mureşean merg în proporţie de 80% la export, în Occident. În ţară face multe lucrări la comandă. De exemplu, el semnează trofee precum celebrul Măr de Batos sau molarul doctorilor de la UMF. Preţurile artistului sticlar variază de la 5 la 200 de lei, în funcţie de mărime şi de complexitatea operei de artă.

Artistul spune că nu se teme de concurenţă, pentru că nu are adversari pe acest segment, iar sticla produsă la atelierul artistului poarta brandul Nicuşan, care este inconfundabil, produse de-ale maestrului fiind accesibile chiar în multe magazine de profil din Franţa

Pentru ultimele noutăţi din Mureş, click pe poza de mai jos: