Târgu-Mureş: Kadar Annamaria Este îndrăgostită de munca de psiholog

I-a plăcut să lucreze cu oamenii de când se ştie şi tocmai de aceea s-a făcut psiholog. Astăzi este unul dintre cei mai apreciaţi specialişti în traininguri.

Kadar Annamaria s-a născut în Târgu-Mureş şi tot aici cerde că va şi muri. „Pur şi simplu acesta este oraşul meu. Îmi este foarte greu să mă adaptez în altă parte şi nu cred că voi putea vreodată pleca în alt oraş sau în altă ţară", spune ea. Annamaria a avut o copilărie foarte frumosă, presărată cu basme şi poveşti şoptite de mama ei seara, înainte de culcare. „Cred că o parte din mine va continua să trăiască acea copilărie la   nesfârşit pentru că au fost nişte timpuri foarte frumoase, cu vise care se succedau poveştilor auzite", spune Anna.

De mică a avut o personalitate foarte puternică. „Chiar dacă aveam 40 de păpuşi, de exemplu, mai voiam încă o păpuşă anume. Şi aşa ştiam să argumentez de ce îmi trebuie acea păpuşă încât, în cele din urmă, cineva din familie mi-o cumpăra", îşi aminteşte Annamaria.

I-a plăcut dintotdeauna să înveţe

Încet, încet copilăria a luat sfârşit şi a început şcoala. Un alt motiv de bucurie pentru curioasa şi ambiţioasa Annamaria. „Mi-a plăcut dintotdeauna să învăţ, aveam memorie bună şi tot timpul îmi stabileam câte un scop mai înalt, aşa că n-am avut niciodată probleme la şcoală", spune mureşeanca.

După terminarea gimnaziului, a avut două opţiuni. „Puteam să merg la Sanitar sau la Pedagogic. Am ales Liceul Pedagogic pentru că se deschisese o secţie de limbă maghiară, dar şi pentru că îmi plăceau copiii şi educaţia", spune Annamaria.

Studiile au continuat cu Facultatea Babes Balyai din Cluj la Facultatea de Psihologie. „Sper să nu se supere pe mine, dar în timpul liceului am avut un profesor de psihologie de care nu mi-a plăcut deloc, din niciun punct de vedere. Aşa că am vrut să devin eu cel mai bun profesor la această materie", spune Annamaria.

Chiar dacă studia ce şi-a dorit, Annamaria nu s-a putut adapta la viaţa din Cluj decât abia prin anul trei de facultate. Chiar şi aşa, imediat după absolvire s-a întors imediat în oraşul natal, unde s-a angajat psiholog şcolar la Şcoala nr. 18. În paralel, făcea masterul la Bucureşti. A urmat apoi doctoratul la Budapesta desăvârşindu-şi astfel studiile.

Munceşte şi este plătită pentru pasiunea ei

În 2003, Annamaria s-a transferat la Universitatea Sapienţia din Târgu-Mureş ca asistent şi apoi lector. Anul trecut a ajuns la Universitatea Babes Balyai, filiala Târgu-Mureş, unde lucrează şi acum. În paralel, s-a angajat la o firmă care organizează traininguri şi care îi permite să-şi pună în aplicare specialităţile în psihologia muncii şi psihologia organizaţională .

Data naşterii: 3 noiembrie 1975

Studii: Facultatea Eötvös Lorand, Budapesta

Stare civilă: căsătorită

Ce-I place:

„Îmi plac oamenii optimişti, autentici şi sinceri. Îmi plac cei ambiţioşi care au un scop în viaţă şi se luptă pentru el. Îmi plac provocările şi schimbările de orice fel. Şi, bineînţeles, îmi plac călătoriile. Vreau ca într-o zi să-mi împlinesc visul, acela de a ajunge pe Maciupiciu în Peru."

Ce nu-I place:

„Nu-mi place supa de roşii. Nu mi-a plăcut nici când eram mică şi nu-mi place nici acum. Nu-mi place falsitatea şi nu-mi place deloc sloganul «Nu se poate». Nu-mi place mizeria şi nu-mi plac oamenii care se complac să trăiască în zona de confort, aşa-zisa mlaştină cu miere. Nu-mi place prefăcătoria şi nu suport laşitatea.

Întrebări şi răspunsuri:

Cum este psihicul uman?

Psihicul uman este foarte complicat. Partea frumoasă este că fiecare om e unic. Nu există doi indivizi la fel, chiar dacă există categorii de catalogare a oamenilor, ei sunt unici. Şi ce este şi mai frumos este faptul că oamenii se schimbă în permanenţă. Unii progresează, alţii intră în regres.

E periculos să visezi?

Nu este periculos să visezi. Este chiar recomandat să visezi. Visele te ajută să-ţi menţii echilibrul zilnic. În viaţă trebuie să ai vise şi scopuri altfel nu ajungi nicăieri. Trebuie să ştii ce vrei de la viaţă. Şi eu am o listă cu ceea ce vreau să fac, lucruri grele dar nu imposibile. Şi, din când în când, mai tai câte ceva de pe acea listă.