Târgu-Mureş: Ioan Băciulescu, omul care îţi spune unde să investeşti

A avut carte de muncă de la 15 ani şi a muncit până la 69 de ani. Mureşeanul a fost strungar, lăcătuş mecanic, inginer şi director de companie

La vârsta când adolescenţii din ziua de azi umplu cluburile şi discotecile, Ioan Băciulesc era încadrat în grila 7 de salarizare, a doua ca mărime din fabrica în care lucra. „Pe vremea mea erau două tipuri de licee: cel industrial şi cel teoretic. Eu am ales pe cel industrial. După doi ani, liceul s-a desfiinţat iar noi am fost trimişi ucenici la fabrica de piese Encel Mauriciu din Târgu-Mureş, actualul Matricon iar eu am început cu strungăria. La 15 ani aveam carte de muncă şi am fost prima generaţie care a lucrat în trei schimburi. Atunci s-a înfiinţat schimbul trei. Ghiciţi ce schimb am prins eu în prima mea zi de muncă", surâde Băciulescu

Şi-a terminat studiile în paralel

În paralel cu meseria de strungar, Băciulescu şi-a terminat liceul apoi facultatea politehnică de la Cluj. În 1967 s-a întors în aceeaşi fabrică numai că de data aceasta era inginer în tehnica construcţiilor de maşini. „Erau la vremea aceea şase strunguri automate. Au venit şi mi-au spus că strungurile acelea n-au fost pornite vreodată şi dacă pot să fac ceva. Am luat documentaţia şi după câteva zile i-am anunţat că am putea face 300 de tipuri diferite de piese. Nu m-a crezut nimeni iar de şeful meu au râs ceilalţi ingineri la şedinţă. N-a durat mult şi am şi dovedit că se puteau face" spune bătrânul. Câteva studii postuniversitare l-au propulsat şef de filială la dezvoltarea nucleului de proiectare asistată. Atunci a prins primele modele de computere româneşti: Coral şi Independent 100.

Revoluţia i-a schimbat viaţa

În 1990, Băciulescu a renunţat la fabrică şi a devenit membru în comisia de statistică până în 1993. În 1994 a pus bazele primei societăţi de investiţii financiare, Romaxa. „Eram în total 24 de acţionari însă eram atât de noi pe piaţă şi domeniul era atât de nou încât oamenii erau curioşi dar nu ştiau cum să formuleze o întrebare. Nu ştiau", spune Băciulescu. Compania lui Băciulescu a început să funcţioneze abia un an mai târziu. „Acei ani au fost cei mai nebuni ani. Eu mirosisem ceva prin 93, de aceea am şi deschis această firmă. A venit apoi guvernul Văcăroiu şi a spus că 30 la sută din companiile de stat să fie date la oameni. Aşa au apărut acele cupoane, pe care ţiganii le-au vândut. A zis apoi guvernul că nu e bine şi au scos alte cupoane nominale, pe care ţiganii iar le-au vândut. A ieşit rândul trei de cupoane care mai târziu aveau să fie acţiuni şi ţiganii le-au vândut şi pe acestea. Cei care le-au cumpărat, le-au plasat la diferite firme iar ţiganii au primit pe adresa lor acţiunile, şi le-au vândut şi pe acestea. Au fost câţiva ani extraordinari pentru comunităţile de ţigani", râde bătrânul. S-a creat apoi bursa de valori iar Ioan Băciulescu a devenit intermediar pe piaţa de capital. Pe scurt, învăţa oamenii unde să-şi plaseze capitalul. De un an, mureşeanul şi-a vândut afacerea şi s-a retras. Va avea însă întotdeauna sfaturi pentru prietenii apropiaţi.

Data naşterii: 3.03.1940

Studii: Facultatea Politehnică din Cluj

Căsătorit, 2 copii

Ce-i place: Îmi place tot ce e nou în domeniul tehnic şi economic. Îmi place să fiu informat. Îmi place atmosfera din sânul companiilor serioase, îmi place profesionalismul şi moralitatea. Îmi plac foarte mult drumeţiile şi-mi place muntele în egală măsură cu marea.

Ce nu-i place:

Nu-mi place dezordinea şi haosul. Nu mi-au plăcut şi nu le-am înţeles niciodată. Am vrut să fac şcoala militară şi în armată am realizat că fără rigoare nu se poate face performanţă. Nu-mi place mizeria şi nu suport mincinoşii. Lângă mine, mincinoşii n-au avut niciodată viaţă bună şi au plecat singuri.

Întrebări şi răspunsuri:

Unde a greşit România?

România a greşit în 1990. Atunci s-au făcut primele greşeli majore. Cunosc personal mai mulţi oameni, azi foarte influenţi, moguli care s-au îmbogăţit fantastic pentru că statul le-a permis. Ce-i drept şi ei au un nas bine dezvoltat pentru afaceri şi au ştiut întotdeauna de ce oameni să se înconjoare. Apoi s-a mai greşit în 2000. Mai multe nu vă spun. Analizaţi voi!

Cum ar ieşi ţara din criza asta?

Trebuie aduşi oamenii acasă. Italia a făcut-o, Spania a făcut-o, ar putea-o face şi România. Vorbesc de oamenii care au conturi în Elveţia, ei trebuie aduşi şi încurajaţi să investească. Există mai nou o reconsiderare a confidenţialităţii băncilor care pun la dispoziţia guvernelor lista cu conturile. Aşa, că iei cinci lei de la un pensionar, nu e nici o sfârâială.