Târgu-Mureş: Gabriela Pîncă a dezvoltat departamentul de prevenire de la IPJ Mureş

A intrat în Poliţie după ce a renunţat la cariera de dascăl. După opt ani subcomisarul Gabriela Pîncă este coordonator al Compartimentului de Analiză şi Prevenire a Criminalităţii

Gabi Pîncă a crescut ca mulţi alţi copii la ţară la bunici în satul Băla iar faptul că s-a născut de ziua bunicului Gavril a făcut-o să fie şi mai îndrăgită. Spre deosebire de mulţi însă, Gabi a fost crescută de străbunică. „Îmi place să cred că am crescut cu valorile puternice de la ţară şi mi-ar plăcea ca la rândul meu să pot să-mi educ copiii la fel. N-am primit niciodată o palmă şi am ştiut că dacă nu mint aproape toate lucrurile se iartă" spune Gabi. Un alt lucru învăţat de ea a fost credinţa. „Bunica mea de la Băiţa (n.r. un sat din judeţul Mureş) m-a învăţat foarte multă despre credinţă şi ce înseamnă să fii cu adevărat crediincios. Adică e mai bine să fii bun, să ajuţi oamenii şi să îţi iubeşti prietenii şi familia decât să mergi zilnic la biserică" spune Gabi.

Şcoala a făcut-o în Târgu-Mureş

Gabi pâncă nu a făcut decât un an de grădiniţă fiindcă spune ea, nu-i plăcea deloc să doarmă în altă parte decât acasă. „Cel mai mult îmi plăceau serbările pentru că aveam şi un costum popular foarte frumos de la bunica mea. Aveam cu ce mă mândri" spune Gabi. A urmat apoi şcoala generală şi liceul. „Am observat că nu este foarte important să mergi la aşa-zisele şcoli de elită ci mai degrabă să-ţi dai silinţa să înveţi ceva, de oriunde ai face asta" crede Gabi. De mică s-a gândit să se facă învăţătoare şi a reuşit. „N-am practicat meseria de pedagog decât un an şi ceva. Aveam 34 de elevi în clasa I în 1995 şi-i ţin minte şi acum pe toţi după ochi, după zâmbet, chiar şi cum erau aşezaţi în bănci" îşi aminteşte Gabi care a regretat enorm despărţirea de primii copii.

A terminat dreptul şi a ajuns poliţistă

Tânăra şi-a continuat viaţa şi noul vis acela de a face dreptul. „Am vrut să mă fac judecător şi mă bucur acum că nu am făcut-o pentru că m-aş fi frământat foarte mult după deciziile mele dacă aş fi schimbat viaţa unui om în rău sau pe nedrept. Aşa că am încercat în Poliţie", spune Gabi. În 2002 a aflat că la Miercurea Ciuc s-au scos la concurs două posturi la Poliţie. Şi-a depus dosarul şi a intrat prima. A lucrat la judiciar până în 2003 apoi a lucrat o vreme la Sighişoara până când s-a făcut la Târgu-Mureş un serviciu antidrog şi aveau nevoie de o femeie ofiţer. „ A fost un an foarte dificil pentru mine cu trei oraşe şi patru locuri de muncă diferite mai ales că mă ataşez uşor de colegii de muncă. Apoi într-o zi am fost chemată şi întrebată dacă vreau să lucrez la prevenire. Nu prea ştiam cu ce se mănîncă dar, sfătuită de nişte prieteni am acceptat" îşi aminteşte Gabi. A trecut foarte mult de atunci, nu neapărat ca număr de ani ci ca număr de cazuri care au ajuns pe birou. De ceva timp s-a axat pe o campanie de prevenire a furturilor din autoturisme. „E incredibil cât de creduli sunt unii oameni care îşi lasă în maşină la vedere obiecte valoroase, genţi sau alte lucruri care atrag privirile hoţilor. Aceştia operează foarte repede: sparg geamul, sustrag obiectul şi fug. E greu de depistat un astfel de hoţ" spune Gabi.  

Întrebări şi răspunsuri:

Cum a fost începutul la serviciul de prevenire?

La început am fost singură apoi încet, încet s-a dezvoltat structura. Cred că am construit ceva frumos şi sunt foarte mândră de ce am realizat până în acest moment. Pe lângă asta îmi place munca mea, merg cu plăcere la servici mai ales că am şi nişte colegi excepţionali. Nu avem nici timp să ne plictisim, suntem tot timpul în contact direct cu oamenii.

Care este cea mai puternică amintire de când lucrezi în Poliţie?

Un caz care m-a cutremurat s-a petrecut în Miercurea Ciuc în 2002. O bătrână de 75 de ani i-a tăiat gâtul fiului ei. Băiatul o bătea de 15 ani de fiecare dată când lua pensia îi lua banii şi îi bea. Într-o zi a venit acasă şi a adormit pe fotoliu iar femeia a luat cuţitul şi i-a tăiat gâtul. M-am întrebat atunci câtă suferinţă a adunat în ea ca să facă un astfel de gest.

Ce-i place?

Îmi place foarte mult să călătoresc, îmi place să ajut oamenii şi să-mi petrec timpul cu cei dragi. De asemenea îmi plac foarte mult copiii şi am plâns când m-am despărţit de prima mea promoţie. Deopotrivă îmi plac bătrânii pentru că îmi aduc aminte de bunicii mei pe care i-am iubit foarte mult. Îmi mai place să-mi răsfăţ părinţii atunci când pot şi mă emoţionează să văd oameni care fac gesturi frumoase.

Ce nu-i place?

Nu-mi plac oamenii care uită de unde au plecat, oamenii încrezuţi şi nu-mi place ipocrizia. Nu-mi place când lumea se grăbeşte să judece pe cineva şi să-şi dea cu părerea. Nu poţi judeca un om până nu ai mers de zece ori cu mocasinii lui. Noi îi vedem doar pe ceilalţi şi punem ştampile peste tot fără să ştim povestea lor.

Data naşterii: 16 feb. 1976

Studii: Facultatea de Drept, Univ. Dimitrie Cantemir Cluj

Stare civilă: necăsătorită