Târgu-Mureş: Florin Pop şi-a găsit echilibrul în artele marţiale

Într-o generaţie recunoscută prin faptul că îşi alege greşit valorile, tânărul şi-a găsit echilibrul în sport. A descoperit din întâmplare artele marţiale şi, în doi ani, a reuşit să îşi facă un nume la nivel mondial.

Florin Pop s-a născut şi a copilărit în Târgu-Mureş. „Copilăria mea a fost normală cu jocurile sociale tipice, «V-aţi ascunsea» sau «Flori, fete şi băieţi». Asta spre seară, pentru că în timpul zilei jucam fotbal sau tenis cu piciorul", îşi aminteşte Florin.

Tatăl lui, sportiv la rândul său, l-a îndrumat către sport. Aşa se face că a în clasa a V-a i s-a aprobat transferul la Şcoala de sport din Târgu-Mureş. „Mie îmi placea să fac sport, dar tata insista să mă ocup serios şi de şcoală. Nu pot spune că excelam la toate materiile, dar îmi plăcea mult istoria şi geografia. La astea eram bun", spune Florin

A descoperit artele marţiale, din greşeală

După absolvirea celor opt clase de gimnaziu, Florin a intrat la liceu. Nu a continuat cu Liceul Sportiv, ci a fost admis la Colegiul Agricol „Traian Săvulescu". Între timp, împreună cu un coleg, a mers pentru prima dată la un curs de Whu-Shu.

„Am fost la un curs la sala de sport a unui liceu şi, sincer, nu mi-a plăcut deloc. Apoi am văzut cum se mişcau băieţii şi mi-am spus că aş putea ajunge ca ei. Aşa am început serios antrenamentele. Eram în anul 2009", spune Florin.

După primele patru luni de antrenament, lui Florin i s-a ivit şansa de a se remarca. „Prima competiţie la care am participat a fost la Bucureşti. Am reuşit să ajung în finală, însă am fost învins, deci m-am ales doar cu argintul. N-aveam nici experienţă şi nici condiţie fizică foarte bună", spune Florin. Acolo a fost însă remarcat de Gombos Attila, care l-a luat să se antreneze separat alături de el.

După o pregătire intensă de încă trei luni a urmat o altă competiţie unde istoria s-a repetat. A fost învins în finală. Urma Cupa mondială în Ungaria. „M-am pregătit mai mult ca niciodată pentru această competiţie, iar rezultatele au apărut. Am luat aurul atât la full contact cât şi la semicontact. Pot să spun că atunci am explodat, ca sportiv pentru că am prins încredere în mine", mai spune Florin.

La Naţionalele din Bucureşti, de la începutul lui 2010, a câştigat finala la semicontact, fapt care l-a determinat să participe la campionatele europene din Turcia. „În Turcia am reuşit să ajung în finală, pe care, din nefericire, am pierdut-o în faţa unui rus. Rusul avea apoi să devină campion mondial", povesteşte Florin.

Sfârşitul anului 2010 a venit cu ghinion pentru Florin. Ajuns la o competiţie la Singapore, şi-a dislocat umărul chiar în primul meci. Umărul este însă aproape vindecat, iar Florin îşi va relua antrenamentele în cel mai scurt timp.

Data naşterii: 1 noiebrie 1992, Târgu-Mureş

Studii: Colegiul Agricol „Traian Săvulescu" Târgu-Mureş

Stare civilă: necăsătorit

Ce-i place:

„Îmi place sportul, în general, şi, pe lângă artele marţiale, îmi place fotbalul. Asta şi pentru că am practicat acest sport de mic. Îmi place muzica, îmi place să ies ocazional în cluburi, să dansez, îmi place istoria şi filmele istorice, îmi place marea, dar în egală măsură îmi plac excursiile cu cortul"

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac manelele şi maneliştii, ca stil de viaţă mă refer. Nu-mi place mizeria, dezordinea. Nu-mi plac lipsa de civilizaţie, ignoranţa oamenilor şi felul lor de a distruge natura. Nu-mi place fumul de ţigară, oamenii încrezuţi sau copiii de bani gata."

Întrebări şi răspunsuri

Cât vei mai continua acest sport?

Dacă nu va interveni ceva, mă refer la o accidentare mai gravă, voi continua cât voi putea. Încă sunt tânăr şi încă mai am timp să mă perfecţionez. În plus, mă gândesc serios să intru în circuitul K1 unde sunt o serie de luptători extraordinari. Sper să mă pot acomoda şi, de ce nu, să ajung măcar la valoarea lui Boniaski.

E un sport costisitor?

Din fericire, pe mine nu m-a costat nimic. În schimb am multe gânduri bune şi mult de mulţumit în primul rând tatălui meu, şi el sportiv, cel care m-a încurajat în cariera mea de sportiv. Apoi au mai fost câţiva oameni fără de care nu aş fi făcut performanţă şi pot să-i enumăr aici pe tatăl meu, pe Virag Lehel, Nemes Laci, Poczo Zoltan, Gombas Alpar şi Gambas Attila.

Pentru ultimele noutăţi din Mureş, click pe poza de mai jos: