Târgu-Mureş: Horaţiu Suciu a ţinut în mâini peste 1.300 de inimi de copii

Chiar dacă îşi vede meseria ca pe un „sport extrem“ şi primeşte mereu oferte de a pleca în străinătate, cardiologul găseşte întotdeauna puterea să-şi continue munca, aici, în oraşul său natal.

Horaţiu Suciu a fost mereu atras de anatomie şi biologie, iar renumele Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş l-a făcut să-şi dorească o carieră în domeniu. A fost admis, iar pe parcursul anilor de studiu s-a îndrăgostit de chirurgia cardiovasculară. „Am simţit o atracţie pentru chirurgie pentru că doar aşa poţi să ajuţi mult mai repede la vindecarea unui pacient decât administrându-i  medicamente. Chirurgul intervine direct asupra problemei şi obţine o vindecare sau o ameliorare a afecţiunilor“, spune medicul.

Din timpul facultăţii, dr. Horaţiu Suciu a început să facă practică la fostul Institut de Boli Cardiovasculare şi Transplant, iar mai apoi a ajuns să şi lucreze aici. „Anul de stagiatură l-am făcut tot aici, iar când s-a ivit posibilitatea unui post am dat examen şi am intrat în clinică“, precizează medicul.

Pionier în domeniu

După ce prof.univ.dr. Radu Deac a avut ideea înfiinţării unui centru de chirurgie cardiovasculară pediatrică la Târgu-Mureş, medicul Horaţiu Suciu a plecat la specializare la o clinică similară din Milano. „M-am dus în Italia pentru că în România, până în 2004, aceste patologii nu se opearau în mod constant. Toate intervenţiile chirurgicale la copii se făceau sporadic, de echipe venite din străinătate, ori această activitate trebuie făcută într-un serviciu dedicat special acestor patologii. Nu poţi să amesteci nou născuţii cu adulţii. Ei trebuie monitorizaţi 7 zile din 7, 24 de ore din 24“, explică medicul. 

De-a lungul carierei sale a operat mii de cazuri şi a ţinut în mână inimioarele a mii de copii. „Din 2006 şi până în prezent am operat peste 1.300 de copii. E un număr mediu de 200 de cazuri pe an. În 2008 am operat cel mai mult, aproximati 380 de cazuri, apoi a urmat o scădere continuă pe fondul subfinanţării şi a lipsei resurselor umane“, spune dezamăgit medicul. „Nu poţi face chirurgie cardiovasculară cu jumătăţi de măsură. Aici nu există improvizaţii. Noi lucrăm cu un organ vital şi aici greşeala nu-şi are locul“, spune medicul.

Intervenţii chirurgicale emoţionante

Chiar dacă salvează inimioara unui nou născut direct în incubatorul în care este ţinut, sau face un transplant cardiac unui adult, operaţiile efectuate de medicul mureşean şi echipa sa sunt emoţionante. Medicul însă are stăpânire de sine. A dobândit siguranţa în urma anilor de experienţă din sala de operaţie.

„Au trecut vremurile când mă încercau emoţiile. E clar însă că este o responsabilitate foarte mare. Este ca şi în aviaţie, odată ce ai ridicat avionul trebuie să-l şi pui jos şi există acel moment de «no turning point» în care stii că nu te mai poţi întoarce dacă ai pornit. Nu există chirurg care să intre relaxat în operaţie, dar în spatele acestei  activităţi stă foarte multă experienţă şi multe cunoştinţe acumulate“, spune medicul.

 „Eu am crescut într-o familie în care se ţineau sărbătorile creştine, am trăit într-o atmosferă liniştită. Apoi a intrevenit meseria, care mă apropie şi mai mult de partea spirituală. Se spune că inima e casa sufletului şi am şi simţit-o de multe ori. Lucrând la limita dintre viaţă şi moarte, ne apropiem de Divinitate. Medicii, prin aptitudinile lor pot trata un pacient în proporţie de 99%. Există însă un procent ce nu poate fi controlat, deoarece corpul uman nu e o maşinărie, iar medicina nu e o ştiinţă exactă“, spune medicul.

Relaxarea de acasă
Chiar dacă ştie doar ora la care intră în operaţie, nu şi cea când aceasta se încheie, medicul Horaţiu Suciu îşi găseşte timp şi pentru familie Cele două fiice, Cassiana şi Daria, dar şi soţia sa îl înţeleg şi-l sprijină. Acestora li se adaugă căţelul Happy, un golden retriever, care îşi însoţeşte stăpânul peste tot.

„Am parte de multă înţelegere din partea familie. Încerc să-mi împart în aşa fel timpul încât să nu uit că omul mai trebuie şi să trăiască, nu doar ca să muncească. Viaţa socială e importantă, familia trebuie să fie şi ea mulţumită“, spune medicul.

Întrebări şi răspunsuri:
De ce n-aţi plecat în străinătate?
Am avut oferte din străinătate, dar nu m-aş despărţi de oraşul meu. Aici mi-am găsit micul meu univers în care evoluez bine atât pe plan social cât şi profesional.  Banii nu sunt pe primul loc pentru mine. Sunt importanţi, e adevărat, pentru că un medic nu trebuie să aibă un standard de viaţă jos. Mi-e ruşine mie de salariile pe care le au unii colegi de-ai mei.

Cum aţi făcut faţă cazurilor pe care nu le-aţi putut rezolva?
Un medic se teme cel mai mult de momentul în care nu mai poate interveni, iar pacientul nu mai poate fi ajutat. E o situaţie neplăcută şi frustrantă să trebuiască să spui unui pacient că nu mai poate fi operat sau să ai un insucces în sala de operaţie. Toate lucrurile trebuie luate însă ca atare, viaţa trebuie luată cu bune şi rele. Din fiecare insucces învăţăm pentru a ne perfecţiona, iar important e să putem merge mai departe, pentru că  ştim că urmează alţi pacienţi care trebuie operaţi.

Ce-i place:
Îmi place să citesc, atât cărţi de specialitate cât şi cărţi de istorie. Îmi place să ies în natură, cu familia şi prietenii. Îmi place să merg la vânătoare, ca o destindere, nu pentru a împuşca animale, ci pentru a mă deconecta şi a vedea pădurea. Îmi place să fac sport, eu am şi absolvit un liceu sportiv.
Ce nu-i place:
Nu-mi place indolenţa, prostia şi incompetenţa. Nu-mi place şpaga în sistemul sanitar românesc. „Plicul“ face foarte mult rău sistemului nostru de sănătate, dar a apărut pe fondul salariilor mizerabile din sistem. Nu-mi place că nu se acordă importanţă stării de sănătate a polpulaţiei, iar la noi pentru sănătate se alocă doar 3,8% dintr-un buget şi-aşa şcihiop, faţă de Ungaria, Polonia, unde se alocă 10%.
Profil:
Data naşterii: 12 septembrie 1967 la Târgu-Mureş
Studii: Liceul Bolyai Farkas, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş
Stare civilă: căsătorit , două fete