Târgu-Mureş:Daniel Ghiurcă şi pugilist şi arbitru de box

Daniel Ghiurcă se trage dintr-o familie cu tradiţie in boxul românesc. Tatăl său a fost antrenor la Clubul Sportiv Electromureş. Şi-a încheiat cariera de pugilist şi a început-o pe cea de arbitru. Momentan are un club de box în Târgu-Mureş

"Nu pot să spun că tatăl meu a fost cel care m-a impins către acest sport, dar mergând zilnic la el la sală nu m-am putut abţine să nu încerc şi eu mănuşile de box sau să lovesc la sac. Pot să spun că totul a venit firesc. Eu lucram iar tatăl meu mă îndruma de la spate", îşi începe Daniel povestea. Aşa se face că Daniel a crescut în sala de sport, iar după o munca de câţiva ani a venit şi primul meci. "Prima dată am urcat în ring la vârsta de 10 ani. Nu mai ţin minte cu cine am boxat atunci însă ştiu că mi-a plăcut. Era şi normal, erau alte timpuri. Sportivii erau atunci privilegiaţi şi ajutaţi. Erai cineva dacă erai sportiv şi din ce am văzut la ceilalţi mai mari ca mine, uşile se deschideau mai uşor iar şcolile te primeau cu braţele deschise", spune Ghiurcă.

A luptat cu greii boxului românesc

Sub îndrumarea tatălui său Daniel Ghiurcă a progresat în arta boxului."Am avut tăria de a insista în acest sport, nici nu prea am avut de ales petru că antrenor era tatăl meu. Dar uite aşa prin multa muncă am devenit component al lotului naţional. Din 135 de meciuri boxate am pierdut doar 16. Ghinionul meu a fost că toti cei care mă băteau ajungeau fie campioni fie vicecampioni iar eu cădeam pe locurile 4-5", spune Daniel. Din palmaresul mureşanului nu au lipsit numele mari ale boxului românesc. Cel mai memorabil meci ramâne insă cel cu Francisc Vaştag, meci pierdut de Daniel cu 2 la 1 prin decizia arbitrului.

Din boxer a devenit arbitru.

Anul 1989 avea să-i schimbe total cariera. "Lucram la Electromureş, la aprovizionare şi făceam foarte multe deplasări la Bucureşti cu avionul. Întro-o zi, în autobuzul care mă ducea la aeroport m-am întalnit cu o cunoştinţă şi cu regretatul Virgil Cazacu, care era pe atunci preşedintele arbitrilor din România. Ei mă cunoşteau şi pe avion pâna la Bucureşti m-au convins să mă fac arbitru" spune Daniel.La inceput prindea ringul mai greu. "Aveam tot timpul echipamentul la mine şi îi rugam să mă mai lase şi  pe mine în ring nu numai să arbitrez de pe margine. După primele meciuri m-am făcut remarcat prin corectitudine. Se făceau multe aranjamente pe vremea aceea şi cred că încă se mai fac, însă la mine punctul era punct şi nu de puţine ori am descalificat câştigatorii pentru că au lovit după bătaia gongului" povesteşte Daniel. Aşa se face că mureşanul a reuşit să-i arbitrze pe rând pe Vaştag, Doroftei şi Bute. Cariera de arbitru a culminat cu două campionate mondiale la ultimul arbitrând chiar finala. Din 1993 Daniel Ghiurcă împreună cu tatăl său şi-au înfinţat "Ringbox", primul club sportiv privat din Târgu-. Mureş."Momentan avem 20 de sportivi legitimaţi la clubul nostru, dintre care trei sunt chiar buni şi mă aştept ca în scurt timp să facă performanţă" mai spune Daniel Ghiurcă.

Data naşterii: 31.10.1967 Tg. Mureş

Stare civilă : căsătorit, un copil

Studii: IEFS Bucureşti

Ce-i place: Pot să spun că îmi  plac toate sporturile şi mă uit cu plăcere atât la un meci de box cât şi la un meci de baschet. Îmi place muzica şi în special muzica populară şi cea de petrecere dar ascult cu plăcere formaţiile tinereţii mele ca Iris, Compact sau Holograf.. Îmi place ordinea şi disciplina şi consider că fără aceste două aspecte nici un sportiv nu poate face performanţă.

Ce nu-i place: Nu-mi place şi nu suport minciuna şi nu-mi plac promisiunile deşarte. Nu-mi place ca atunci când mi se promite ceva să intervină tot felul de scuze. Nu-mi plac oamenii neserioşi care promit ceva şi uită imediat. Şi mai amuzant e că sunt atât de neserioşi încât nici nu îşi dau seama cât de mult rău produc.

Întrebări şi răspunsuri

Cum supravieţuieşte clubul Ringbox?

Din sponsori. Atât. Bani din altă parte nu au de unde să vină. Nu vreau să dau vina pe federaţie, oamenii sau politicile de acolo, dar se putea face mult mai bine ca să progreseze sportul asta cumva. La toţi ne iese inima din piept când vedem câte un Bute sau un Doroftei dar nu facem nimic să avem 10 Bute şi 10 Doroftei în România. Asta mă doare.

Mai vin copiii la box?

Copii sunt şi cred că vor fi întotdeauna. Numai că sunt două categorii de copii: cei care vin şi lovesc sacul şi pleacă sau cei care chiar se ţin de acest sport şi urcă în ring şi iau pumni. Aştia sunt adevăratele câştiguri. Ori momentan la clubul nostru avem câţiva băieţi de acest fel. Ceea ce e şi mai îmbucurător e că băieţii abia intră la liceu deci mai au de făcut patru sau cinci ani de box, ceea ce ar putea să le aducă un mare avantaj în carieră.