Sticlăria, o afacere solidă pe timp de criză
0Vasile Lupu a ridicat „suflatul în sticlă“ la rang de artă. Una dintre singurele fabrici de sticlă care a mai rămas în ţară, unde obiectele prind contur şi culoare manual se află la Târgu-Mureş.
Vasile Lupu a învăţat meseria de sticlar în judeţul Sibiu, la Avrig, unde, în urmă cu mai bine de 40 de ani, era una dintre cele mai recunoscute fabrici de sticlă din lume. Aici a deprins tehnica tradiţională, adică cea a suflatului. Revoluţia l-a găsit plin de încredere.
A înţeles la timp că sticla poate fi la fel de scumpă ca şi aurul. Cu doar şapte oameni a deschis prima fabrica privată de sticlă din ţară, la Târgu-Mureş. „Am avut curaj pentru că am ştiut de ce sunt în stare. De cum am deschis fabrica m-am şi orientat spre piaţa din exterior. Acum am 20 de oameni care muncesc manual“, povesteşte Vasile Lupu.
Clcik pe poze pentru galerie foto
Toate obiectele făcute aici au o poveste a lor. „ Îmi sunt foarte dragi, mai ales cele din rubin. Aici este singurul loc din ţară unde rubinul este topit manual. Materia primă la sticlă este soda, nisipul şi calcarul. Soda calcinată o cumpăram de la Ocna, cu 9 lei kg. Acum s-a închis şi o cumpăr de la ruşi, cu 15 lei kilogramul, aproape dublu“.
90% merge la export
Dar investiţia merită, pentru că cererile din exterior vin cu grămada. „Exportăm peste tot. Italienii cumpără mai ales obiecte din sticlă clară albă, corpuri de iluminat. Germania, Danemarca şi Belgia, chiar şi Olanda, vor obiecte de artizanat viu colorate. Franţa îmi cere fructe, legume, păsărele, cai, elefanţi în miniatură, toate viu colorate. Produsele noastre ajung şi în America“, descrie patronul fabricii, drumul sticlei târgumureşene în lumea întreagă.
Frumoasă, dar grea, meseria de sticlar, nu e pentru toata lumea. Vasile Lupu şi-a căutat oameni care să aibă răbdare. Opt copii de la orfelinate au învăţat aici meserie şi suflă cu drag în sticla care prinde viaţă în casele europenilor. „De zece ani muncesc aici, îmi convine salariul, îmi place meseria. E cam cald, dar ne-am obişnuit“, spune Ildiko Piri, una dintre muncitoare.
Se încarcă comentariile...
