Târgu Mureş: Sarmalele reci au avut un public cald la Peninsula
0
Una dintre cele mai longevive trupe româneşti, Sarmalele Reci, a cântat aseară în cadrul festivalului. Membrii trupei au povestit, în cadrul unui interviu acordat pentru Adevărul, despre relaţia dintre artist şi public.
Sarmalele Reci nu este doar una dintre cele mai populare trupe rock din România, ci şi o componentă importantă a culturii de după Revoluţie. Ei s-au distins în peisajul muzical românesc prin inovaţia, energia şi umorul unor piese precum „Ţara te vrea prost”, „Maniac” sau „Şpriţ de vară”, care au rămas în continuare hituri de succes. Cei cinci membri, Zoltán András, Emil Viciu, Gabriel Dragan, Dan Georgescu, Horvath Laszlo Mircea, au povestit, pentru Adevărul, despre viaţa lor pe scenă şi nu numai.
Reporter: Cum reuşiţi să ţineţi publicul atent la voi de aproape 16 ani, aşa ca în seara aceasta?
Sarmalele Reci: Niciodată nu dăm într-un concert doar piese noi, pentru că tot ce e nou necesită atenţie pentru a putea fi înţeles. Nici numai hituri nu cântăm pentru că suntem datori să nu ne repetăm. Întotdeauna alternăm ce e vechi şi ce e nou. Dar cel mai important este să cântăm cu drag, lucru la care ne pricepem foarte bine.
R.: Prestaţia voastră scenică depinde de loc? Cântaţi diferit la un festival faţă de un concert din piaţa publică?
S.R.: Prestaţia noastră rămâne aceeaşi, avem aceeaşi bucurie de a urca pe scenă. Publicul este însă diferit. Aici, de exemplu, avem de-a face cu un public avizat, mulţi dintre ei fani care ştiu mai mult decât cele câteva piese care au făcut carieră pe la radio şi televiziune. La un festival de rock oamenii aşteaptă mai mult de la noi, cer bissuri, cântă cu noi. La un concert gratuit însă vin şi multe persoane din inerţie, care au nevoie de un pretext pentru a se afla în stradă.
R.: Publicul poate să aleagă să vă asculte sau nu. Vă doriţi şi voi câteodată să puteţi să vă alegeţi publicul?
S.R.: Oamenii se triază singuri. Cui îi place rămâne, iar cui nu-i place pleacă. În cazul concertelor cu intrare publicul este deja al nostru pentru că a făcut un efort financiar să ne vadă. Orgolii nu ar trebui să existe în muzică, noi nu ne ferim să urcăm pe scenă indiferent cine a cântat inaintea noastră, ce tip de manifestare este sau dacă în faţa noastră sunt oameni care nu au auzit niciodată piesele noastre. Dacă ai reuşit să faci să te asculte un singur om eşti câştigat ca şi artist.
R.: Treceţi cu uşurinţă de la albume care combină rock’n’roll-ul cu jazz, funk şi muzică populară. Cum reuşiţi să nu vă vă lăsaţi muzica dominată de un singur gen?
S.R.: Muzica noastră este aşa de pestriţă pentru că şi gusturile noastre muzicale sunt variate. Ascultăm aproape toate genurile de muzică, de la progressive la simfonic, de la rock clasic la rock modern, de la jazz la indi şi soul. Asta facem tot timpul, ascultăm multă muzică.
R.: Mesajele sociale din piesele voastre reflectă o filosofie de viaţă? Mai e valabilă acum?
S.R.: Versurile trebuie să reflecte ce simţim şi ce găndim. Sunt cartea noastră de vizită şi, dacă tot deschizi gura să cânţi ceva, mai bine să scoţi ceva inteligibil. Ceea ce ne-a făcut pe noi cunoscuţi după Revoluţie nu mai prinde la publicul de acum. Prinde la anumită categorie care are rădăcini în trecut, sau care este atentă la trecut. De aceea locul nostru este la festivaluri, unde oamenii ştiu de ce vin.
R.: Cam la interval de doi-trei ani scoateţi un album nou. Se apropie termenul.
S.R.: O să scoatem un nou album în curând care o să aibă consistenţă, în sensul că fiecare piesă poate fi single. Avem oroare de umplutură şi nu suportăm ideea de a face un album cu două piese bune iar restul să fie doar aşa, să iasă la număr.
R.: Vă rog să transmiteţi un gînd fanilor.
S.R.: Să ne ierte dacă mai facem uneori gestul de a nu-i asculta. Se întâmplă uneori să nu cântăm piesele pe care ei ni le cer dar facem asta din cauză că avem datoria să le arătăm şi ce mai facem, nu doar ce am făcut. Noi ne-am propus să ne menţinem energia şi de aceea viziunea regizorală nu poate lipsi. În seara aceasta ma făcut o excepţie, dar am avut un public foarte cald care a ştiut să ceară.
Scurt istoric
Sarmalele Reci este o formaţie înfiinţată în anul 1993 la Bucureşti. Grupul a debutat într-un concert la Theatrum Mundi la 15 decembrie 1993 şi până acum au scos 8 albume. Din componenţa iniţială a trupei au mai rămas în prezent doar Zoltán András, la voce şi clape, şi Emil Viciu, la chitară.
Se încarcă comentariile...
