PORTERET Tiberiu Bidiga: ”Sunt de etnie târgumureşean”
0
Într-o viaţă dedicată sportului, ca performer şi administrator, târgumureşeanul pledează pentru o concordie interetnică pe care doar sportul o promovează.
Născut într-o familie de sportivi, era normal pentru Tiberiu Bidiga să continue tradiţia, practicând înotul, patinajul, atletismului şi baschetul. „Aveam 4 ani când ne-am mutat lângă Liceul Bolyai, şi nu mi-am petrecut timpul liber între blocuri ci pe terenul de sport. Primele confirmări au fost titlurile de campion regional la nataţie şi atletism, iar la 14 ani am devenit cel mai tehnic baschetbalist şi coşgeter la Cupa Carpaţi în Braşov, implicit renunţând la atletism”, povesteşte Tiberiu Bidiga, care devine cu echipa Liceului Papiu campion naţional şcolar, ulterior făcând performanţă în echipele de diviziile B şi A în Târgu Mureş.
Tiberiu Bidiga menţiona că pe vremuri notorietatea unei şcoli era dată şi de numele profesorilor de educaţie fizică, oameni care au produs caractere, au imprimat copiilor disciplina, spiritul de fair-play şi de competiţie cinstită. El a lucrat şi în învăţământ, în mediul rural, unde la rândul său a transmis aceste valori elevilor săi. Apoi a devenit, în 1981, secretar al Consiliului pentru Educaţie Fizică şi Sport Mureş, iar după un popas la Clubul Sportiv Constructorul unde gestionează rezultate notabile la tenis de masă,
haltere, nataţie, lupte libere şi popice, între 1990 şi 2004 este director la Direcţia pentru sport Mureş, acum fiind consilier superior la aceeaşi instituţie.
Sportul nu ţine cont de etnie
În aprilie 1990, aflat la Bucureşti la examen pentru şefia sportului mureşean, Tiberiu Bidiga a fost acceptat de revoluţionarii din Piaţa Universităţii doar după ce a arătat buletinul de Târgu Mureş şi a povestit celor de acolo cum a fost cu acel „Martie negru”. „Cu un tată român şi o mamă unguroaică, când sunt întrebat, afirm că naţionalitatea mea e… târgumureşean. În martie 1990 eram în centrul oraşului între cele două tabere şi am strigat «Aruncaţi în mine!»”, îşi aminteşte Tiberiu Bidiga.
„La noi este evident că sportul a depăşit de-a lungul timpului clar barierele etnice, ultimul exemplu fiind echipa de baschet BC Mureş, care a devenit cunoscut având cea mai normală galerie din ţară”, afirmă Tiberiu Bidiga, care reaminteşte că Mureşul a dat mari campioni în sporturi precum hochei, înot, handbal, baschet, lupte, atletism sau, mai nou, fotbal. El visează ca, alături de bijuteria numită campusul sportiv de la Universitatea de Medicină şi Farmacie, Târgu Mureşul să aibă un bazin olimpic, un patinoar acoperit (proiect aproape gata dar oprit din pricini financiare), dar şi o pistă auto-moto-velo, spre reînvierea unor sporturi de mare tradiţie ale oraşului.
Întrebări şi răspunsuri
Care vă sunt călăuzele în viaţă?
În primul rând bunul simţ – este limita la care mereu încerc să mă păstrez.
Copiii de azi nu mai fac sport…
Mă bucur că părinţii lor revin la ideea ca copiii lor înceapă cu înotul, care este de departe cel mai bun început, după care poate face alte sporturi. Daciada comunistă, ca şi Cântarea României în cultură, a produs mari valori sportive, spre deosebire de aceşti ani, când sportul e alungat din şcoli, iar mişcarea sportivă de masă e aproape inexistentă
Ce îi place
În primul rând îi plac familiştii. În plac sporturile de echipă, lucru ce i-a dezvoltat mentalitatea de colaborare şi muncă în echipă, apoi teatrul şi filmul. De asemenea este un om ce comunică bine
Ce nu îi place
Nu întotdeauna reuşeşte să facă ceea ce-şi promite sieşi. Îi displace enorm megalomania, faptul că cei ce l-au condamnat la moarte în decembrie 1989 pe Ceauşescu, suferă la rândul lor, de aceeaşi boală.
Născut în 4 ianuarie 1952 la Târgu Mureş
Studii, Facultatea de Educaţie Fizică şi sport din cadrul Institutului de Învăţământ Superior Târgu Mureş
Funcţie, consilier superior la Direcţia pentru Sport Mureş
Căsătorit, doi copii
Se încarcă comentariile...
