Felicia Moldovan, femeia de afaceri care trăieşte pentru a dărui

Ca să trăiască viaţa aşa cum o înţelege, Felicia Moldovan s-a înscris la cursurile Facultăţii de Teologie de la Alba Iulia. În paralel, a făcut mii de acte de caritate, dar şi-a văzut şi de afaceri.

Felicia Moldova a copilărit în satul Dătăşeni într-o familie cu cinci copii. „Sunt cea mai mică, tata şi-a dorit mult un băiat, iar visul lui era ca acesta să ajungă preot.  Am venit eu şi, deşi eram fată, aveam un caracter puternic: eram băieţoasă, hotărâtă să reuşesc în viaţă, voiam să demontez mitul conform căruia copiii care provin din familii nevoiaşe sau de la ţară sunt pierduţi. Faptul că provin dintr-o familie numeroasă mi-a accentuat latura filantropică“, mărturiseşte Felicia.

Felicia a înţeles de mică ce înseamnă să dăruieşti, iar cu timpul a învăţat una dintre cele mai importante lecţii. „Trebuie să ştii bine cui să îi dai bani sau o mână de ajutor. Foarte multă lume pretinde că are nevoie de ajutor, dar cei mai mulţi nu fac niciun efort pentru  a se ajuta. Am observat asta foarte bine, când am înfiinţat Fundaţia Creştin Ortodoxă de Întrajutorare. Am făcut un apel la părinţii care au necazuri financiare şi nu pot întreţine copiii la şcoală, să vină la noi. Eu i-aş fi ajutat să termine şcoala, le-aş fi asigrat burse pentru facultăţi, ma interesează să ajut acolo unde vine vorba de educaţie. Am avut supriza să constat că numai două persoane au apelat, deşi mă aşteptam să fiu asaltată. Aşa mi-a dat seama că şi părinţii trebuie educaţi şi responsabilizaţi“,  a explicat Felicia  Moldovan.

Femeie de top, în afaceri

Femeia s-a îndreptat spre afaceri imediat după Revoluţie. A fost în topul femeilor din Mureş care au ştiut să facă bani . „Am făcut cursuri, m-am informat, am fost întotdeauna la curent cu dinamica pieţei. Nu este la îndemâna oricui să facă bani. Este chiar meseria meseriilor şi trebuie să respecţi regulile de bază. Cea mai importantă este să nu calci pe cadavre“, crede Felicia.

Femeia nu lasă să treacă o singură zi fără să întindă cuiva o mână de ajutor. Iar actele de caritate făcute de ea se întind de la un capăt al ţării la altul. „Am înţeles foarte repede că adevăratul ajutor este când poţi să îi dai omului undiţa să prindă peştele, şi nu să îi oferi peştele. Am înţeles că cea mai mare nevoie de ajutor îl are educaţia. Suntem încă un popor de needucaţi, iar asta începe cu cei şapte ani de acasă. Românii nu au încă o educaţie economică, financiară, se bagă în credite pentru orice“.

La zece ani după lansarea în afaceri, tânăra şi-a dat seama că, deşi are bani la discreţie, are nevoie de altceva. „Am căutat să dau un alt sens vieţii mele, să intru într-un alt plan. Am urmat Facultatea de Teologie şi am fost singura femeie care a urmat cursurile de Pastorală, un domeniu dedicat exclusiv bărbaţilor“, se mândreşte Felicia.  A fost nevoie de o aprobare specială, dar pentru faptele ei bune a obţinut-o.
După toate faptele bune, acum Felicia Moldovan împreună cu soţul ei, poliţistul Aurel Rusu, sunt pe cale să adopte doi copiii, o fetiţă şi un băieţel.

Ce îi place?

„Îmi place să trăiesc între oameni şi să comunic, să îi ascult, să îi îndrum. Îmi place să ajut oamenii care sunt la o răscruce, îmi place să dăruiesc. Sunt fericită cu adevărat când întind mâna şi ajut pe cineva, fie cu o vorbă bună, fie cu o pâine“.

Ce nu îi place?

„Nu îmi plac făţărnicia şi prefăcătoria, nu suport duplicitatea, nu îmi place trufia, consider că acestea nu permit omului să evolueze, să se înalţe. Nu îmi plac cei care nu sunt atenţi la problemele celorlalţi. Nu îmi place că în România, munca cinstită este taxată. Nu îmi place când familia este călcată în picioare şi când cineva nu este în stare să îşi asume responsabilităţi.“

Întrebări şi răspunsuri
De ce vreţi să adoptaţi doi copii?
În primul rând, pentru că iubesc copiii şi vreau să fiu un exemplu. Un exemplu că pot educa şi asigura viitorul unor copii care au rămas fără părinţi. Vreau să îi cresc şi să îi educ în spiritul valorii şi al iubirii.

Sunt săraci românii?
Nici vorbă! În România nu lipsesc banii, ci educaţia şi cultul muncii. Făcând acte de caritate de atâta vreme, mi-am dat seama că la noi încă este încurajată nemunca şi starea în care nu faci nimic şi aştepţi de la stat. La noi nu sunt modele, părinţii încă recomandă copiilor modele din televiziuni, sport, sau meserii în care se câştigă bani uşor, pe termen scurt, uneori chiar meserii fără valoare.

Născută 25 mai 1966, Iernut
Facultatea de Teologie Alba Iulia
Căsătorită