Scriitoarea născută în Oltenia care a emigrat după cedarea Ardealului. A fost una dintre marile minţi ale exilului

Yvonne Rossignon a murit la Roma în anul 2000

Yvonne Rossignon este o scriitoare care s-a născut la Romanaţi, în Oltenia, şi a murit la Roma, în anul 2000. A fost una dintre minţile remarcabile ale exilului românesc. A plecat din ţară după ce Ardealul a fost cedat Ungariei, după care regimul comunist a ţinut-o departe de ţară.

Yvonne Rossignon (1912 – 2000) a fost fiica unei oltence şi a unui francez administrator al domeniilor Brătianu, de confesiune catolică, care s-a născut în localitatea Studina, din judeţul Olt. A urmat studiile gimnaziale şi liceale la Sibiu şi, apoi a fost absolventă a Facultăţii de Filosofie, Litere şi Istorie de la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj. 

„A frecventat cenaclul literar condus de Victor Papilian şi, mai târziu, cel de la „Gând românesc” condus de Ion Chinezu. A debutat cu poezia de influenţă blagiană Pan în liliputana revistă „Abecedar” de la Bran mutată la Turda, publicând poezii în unele publicaţii din Ardeal („Gând românesc”, „Pagini literare”, „Braşovul literar şi artistic”...), dar şi de la Arad („Înnoirea”), Cernăuţi („Iconar”) ori Bucureşti („Viaţa literară”)...

Figură distinctă în rândul numelor feminine ale liricii interbelice, Yvonne Rossignon a apărut în antologiile Noua lirică ardeleană (25 de poeţi) a lui Octavian Şireanu din 1935, dar şi în Poeţi tineri ardeleni a lui Emil Giurgiuca din 1940, cu 18 măşti în lut lucrate de artistul Ion Vlasiu, apărută la Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II” din Bucureşti“, menţionează criticul literar Zenovie Cârlugea.

După ce Ardealul este cedat, decide să plece din ţară 

În toamna anului 1940, după pierderea Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, Yvone Rossignon îi mărturisea lui Mihai Beniuc că va pleca în Italia ca ataşat cultural, situaţie care s-a întâmplat. Colaborează cu publicaţii româneşti în continuare. „În 1943 debutează în limba lui Dante cu volumul de poezii La vendemmia di Pan, apărut la Milano şi prefaţat de renumitul profesor şi folclorist de la „Universita La Sapienza”, Paolo Toschi“, arată Zenovie Cârlugea.

Rămâne văduvă şi cu doi copii

Ea va rămâne văduvă de război cu doi copii de crescut. A lucrat voluntar în spitale, mănăstiri, azile, pentru răniţii întorşi de pe front. 

„În 1951 locuia la Roma pe via Lisabona unde o primeşte pe Monica Lovinescu şi pe Adriana Georgescu, episod important în biografia sa literară. Colaborează, începând din 1951, cu poezii la „Caiete de dor”, în iunie 1952 conferenţiind despre „Semnificaţia poeziei lui Aron Cotruş”. (...) În 1956, anul revoluţiei din Ungaria pe care o salută într-un poem, I. C. Drăgan îi oferă postul de redactor-şef la „Pro Azione Cattolica Romena”, revista cu pagini şi în română, venind astfel în sprijinul exilaţilor români din peninsulă. Este prezentă cu 11 poeme în antologia editată la Madrid de Vintilă Horia, Poezia românească nouă. Recunoscută ca una din vocile autentice şi valoroase ale exilului românesc, poeta Yvonne Rossignon va colabora de-a lungul anilor şi la alte publicaţii ale emigraţiei româneşti de la Műnchen („Revista Scriitorilor Români”), Paris („Fiinţa Românească”, „Ethos”)“, mai remarcă criticul literar. 

A murit la 15 ianuarie 2000 la Roma. Peste zece ani, la postul de radio al Vaticanului, i s-a dedicat scriitoarei o emisiune in memoriam.