Târgu-Jiu: O mamă cu două fetiţe trăiesc la centrul pentru persoane fără adăpost

Printre cei care locuiesc la Casa Iris se numără şi Ştefania Stoieneanu, o tânără în vârstă de 23 de ani. Aceasta este despărţită şi are două fetiţe, cu care locuieşte la adăpost.

Tânăra a fost nevoită să plece de acasă, unde locuia cu concubinul, din cauză că acesta era foarte violent. Când fetiţa cea mică avea doar un an şi două luni, tatăl ei a bătut-o atât de rău, încât micuţa a stat o lună de zile internată în spital. Bărbatul a fost decăzut din drepturi. Ştefania a ajuns astfel la Casa Iris din Târgu-Jiu, unde este cazată de aproximativ o lună. Cele două fetiţe, de şase ani şi jumătate şi de patru ani şi jumătate, merg în fiecare zi la grădiniţă şi sunt foarte conştiincioase. Tânăra a terminat doar zece clase şi a făcut cursuri de bucătar la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Gorj, iar de câteva săptămâni a reuşit să se şi angajeze la un magazin din Piaţa Mare, urmând ca astăzi sau mâine să ia primul salariu. Singurul venit al mămicii era doar alocaţia celor două copile, care abia le ajungea pentru a-şi cumpăra mâncare. „Îmi este groază când mă gândesc că va trebui să plec şi de aici la un moment dat, pentru că doar trei luni avem posibilitatea să locuim în acest centru. Mă bucur totuşi că am reuşit să mă angajez, pentru că pot să strâng bani pentru a-mi plăti chiria, atunci când o să fiu nevoită să nu mai locuiesc în centru”, spune Ştefania Stoieneanu.

A rămas pe drumuri

Un alt caz este al unui bărbat de 52 de ani, din Târgu-Jiu, care locuieşte la Casa Iris de aproape trei luni. Bărbatul a avut o locuinţă, însă, în anul 1990, atunci când a divorţat, a vându-o şi a împărţit banii cu fosta soţie. Aceasta s-a mutat la ţară, împreună cu fiul lor de şase ani la acea vreme, iar bărbatul a rămas la scurt timp şi fără bani. A stat mai mult pe la cunoştinţe şi prieteni, iar acum stă la adăpost. Are carte de identitate provizorie, pe care o schimbă în fiecare an, pentru că nu are acte doveditoare ale unei adrese. Bărbatul nu a mai lucrat cu carte de muncă din anul 1990, iar de atunci tot încearcă să îşi găsească o slujbă, dar fără folos. A lucrat câteva sezoane pe litoral, pentru că a terminat cursuri de ospătar-barman-bucătar, iar acum lucrează cu ziua, dar doar de două-trei ori pe săptămână.