Târgu-Jiu: PORTRET / Albert Voinea a ajuns să joace la echipa la care a evoluat tatăl său

Albert Voinea a ajuns să joace fotbal la aceiaşi formaţie la care a evoluat şi tatăl său, fiind este atacant la echipa a doua a clubului Pandurii.

În familia Voinea se vorbeşte limba fotbalului, atât tatăl, fostul portar Virgil Voinea de la Pandurii Târgu Jiu, cât şi cei doi copii, practicând acest sport cu succes. Dacă tatăl a făcut carieră la Pandurii şi la alte echipe din judeţ ca portar, fiul cel mare şi-a propus să fie atacant iar din ceea ce a realizat până la cei 17 ani are şanse să devină unul foarte bun. Băiatul cel mic, de doar opt ani, îşi urmează tatăl şi în ceea ce priveşte postul, fiind portar. 

În vârstă de 17 ani, Albert evolua în tur la una dintre grupele de juniori de la Pandurii unde a fost descoperit de antrenorul echipei a doua, Gabi Zahiu. A efectuat cantonamentul de iarnă în Turcia cu Pandurii fiind deja trimis pe teren la primele două meciuri din acest retur în care a şi reuşit să marcheze de două ori.

Finalist pe ţară cu grupa de juniori

Copil fiind, Albert nu lipsea de la meciurile sau antrenamentele celor de la Panduri când tatăl său evolua la echipa gorjeană. „Ţin minte că veneam mereu la stadion şi normal că văzându-l pe el mi-am dorit să fac fotbal. Prima dată am jucat la Urdari. Aveau grupă de juniori şi era scorul mare şi m-au lăsat să joc şi eu deşi aveam doar şapte ani. Atunci am îmbrăcat pentru prima dată echipamentul de joc”, îşi aminteşte Albert care a mers după aceea la grupele de copii ale echipei din Rovinari de unde la 11 ani a venit la Pandurii. Primul său antrenor a fost Radu Victor, la Urdari, apoi fiind pregătit de Romulus Negroiu la Rovinari, la Pandurii avându-l la juniori pe Eugen Pădureanu. Albert a făcut parte dintr-o grupă foarte bună care anul trecut a ajuns să joace în faza finală a întrecerii. După ce au trecut la Salonta de faza de zonă, el şi colegii de la grupa 1992 au jucat semifinala cu juniorii de la „Gică Popescu” iar apoi au mers la finala de la Mogoşoaia.

Golgheter la toate echipele unde a jucat

Crescând cu un fotbalist în casă a cunoscut de mic atmosfera din jurul unei echipe de fotbal şi a dorit să aibă succes. De la început şi-a ales să fie atacant şi nu l-a tentat deloc să stea în poartă precum tatăl său. La grupele de copii şi juniori unde a evoluat a fost mereu golgeter şi acelaşi lucru îşi doreşte şi acum: „Înscriam în medie câte 25-30 de goluri pe sezon, eram golgeter. Cred că am fost golgeter al seriei deşi la noi nu s-au făcut clasamente oficiale. Şi în tur am fost golgeter la echipa de juniori şi acum îmi propun să fiu la Pandurii”. La  Pandurii 2 a jucat deja două meciuri oficiale, marcând de două ori într-un meci, la Reşiţa, unde echipa sa era condusă cu 1-0 şi a câştigat cu 2-1 prim golurile sale. „Nu mi-a fost deloc teamă să joc la seniori, dimpotrivă sunt motivat să joc cât mai bine pentru a fi la nivelul colegilor de echipă, eu fiind totuşi juniorul din teren. Nu trebuie să mă pună să car mingile pentru că ştiu că sunt cel mai mic şi trebuie să fac asta. Dacă e să ajut, fac orice pentru că sunt mai mic. Dar sunt şi părţi bune, când ai 17 ani adversarii nu te prea iau în serios, şi asta e un avantaj pentru mine”. 


Ce-i place:
„Tot timpul fotbalul e mediatizat şi eşti în prim-plan ca fotbalist, mai ales dacă eşti atacant şi mai şi înscrii. Asta mi-a plăcut în mod special dar şi atmosfera din casă unde am avut un sportiv iar exemplul lui m-a motivat să aleg fotbalul. Dar şi mama m-a încurajat mereu şi nu a fost niciodată împotriva fotbalului.”

Ce nu-i place:
„Partea mai puţin plăcută în fotbal e că sunt perioade când eşti plecat de acasă şi nu poţi fi alături de familie poate şi de sărbători importante. Când am fot în Antalya a fost ziua tatălui meu şi aş fi dorit să fiu alături de el. Dar am reuşit în acea zi să înscriu într-un amical şi i-am făcut un cadou care l-a bucurat şi l-a făcut să plângă.”


Întrebări şi răspunsuri:

ADS.: Cum ai făcut acest pas către o echipă de seniori la doar 17 ani?
A.V.: Antrenorul Gabi Zahiu  a fost cel care m-a văzut la o serie de antrenamente ale echipei de juniori şi la meciuri. Prima dată m-a chemat la antrenamente cu echipa mare şi apoi, în ianuarie, mi-a spus să fac paşaport pentru cantonament pentru că voi merge cu echipa în Turcia. Am fost la Govora cu Pandurii 2 şi apoi am plecat cu Pandurii în Antalya. A fost primul meu cantonament cu echipa mare şi primul în afara ţării.
ADS.: Cum a fost impactul cu atmosfera din lotul celor de la Pandurii 2?
A.V.: Plăcut, am muncit mult şi am încercat să nu dezamăgesc pe nimeni dacă mi s-a dat această şansă. Normal să a fost mai greu decât la juniori, pentru că noi făceam altfel de pregătire dar am făcut faţă. Sunt colegi mai mari cu mare experienţă care mă ajută. La început mi-a fost mai greu dar acum încep să mă acomodez cât mai bine.