Cum a fost transformată în lagăr tabăra de refugiaţi politici de la Târgu-Jiu. Ceauşescu şi Dej au fost colegi de detenţie

Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu au fost închişi în lagărul de la Târgu-Jiu, care a fost iniţial loc de refugiu pentru polonezii nevoiţi să plece din ţara lor din cauza evenimentelor din cel de-al Doilea Război Mondial.

Decizia de a transforma tabăra de refugiaţi polonezi în lagăr pentru deţinuţi politici îi aparţine generalului Ion Antonescu. „Noua denumire pe care o capătă fosta tabără de refugiaţi polonezi, «Lagărul de internaţi politici de la Târgu Jiu» apare în momentul când generalul Ion Antonescu se hotărâşte să transfere aici un număr însemnat de opozanţi politici. Printre aceştia se numără membrii ai PNL, PNŢ, legionari, oameni de cultură şi comunişti, aceştia din urmă fiind mult mai puţin numeroşi decât lasă să se înţeleagă propagandă comunistă, furnizată în primul rând de oficiosul PCR, ziarul „Scânteia“, susţine profesorul Titus Zamfiroiu. 

Atacarea URSS, momentul în care 

Lagărul de la Târgu Jiu a început să se populeze după ce a armata germană şi cea română au atacat URSS. „Interanarea comuniştilor în lagărul de la Târgu Jiu s-a petrecut în mod masiv, după armata germană, alături de cea română, declanşează planul «operaţiunii Barbarossa“, la 22 iunie 1941, adică atacarea URSS“, arată Titus Zamfiroiu.

Potrivit analistului Ilarion Ţiu, comuniştii au ajuns în lagărul de la Târgu Jiu din mai multe motive: rearestarea celor cărora le expirase pedeapsa, arestarea comuniştilor aflaţi în libertate, care erau cinsideraţi ca agenţi cominternişti; arestarea tuturor cetăţenilor sovietici, după izbucnirea războiului pe frontul de est, aflaţi pe teritoriul României, acuzaţi de colaborare cu Moscova; aducerea în lagăr în vederea unei posivile suprimări a evreilor comunişti.

Comuniştii din lagăr, hiperbolizaţi 

Titus Zamfiroiu, autorul lucrării „Lagărul de la Târgu Jiu - propagandă comunistă şi istorie“, consideră că liderii comunişti care au fost internaţi în acest loc au căpătat op aură de super eroi, cu toate că detenţia nu a fost chiara aşa de aspră:

„În timpul guvernării Gheorghiu-Dej, dar mai ales în perioada ceauşistă, s-a creat o «aură sacramentală» acestui aşezământ. Explicaţia constă în faptul că, cei doi dictatori s-au aflaţi internaţi în acest lagăr, alături de alţi membrii ai PCdR“. 

„Nucleul de partid“ din lagăr

Comuniştii din lagăr au înfiinţat o organizaţie care se subordona direct liderului partidului care se afla în libertate. „Odată ajunşi în lagăr, comuniştii au încercat să se organizeze după principiile formulate de către Lenin, atât înainte, cât şi după izbucnirea revoluţiei bolşevice din toamna anului 1917. Funcţionând în ilegalitate încă din anul 1924, PCdR avea o structură organizatorică disciplinată, subordonată secretarului general Ştefan Foriş-singurul comunist rămas nearestat-având ca element constitutiv primar «nucleul de partid» alcătuit în lagăr. «Nucleele de partid» conţineau 20-30 de membrii care se supuneau organizaţiei centrale din lagăr - condusă de un «tovarăş» - unanim recunoscut, aceasta numindu-se celulă de partid, care era subordonată direct PCdR, condus de Ştefan Foriş. (...) Între «celula“ de partid din lagărul de la Târgu Jiu şi secretarul-general al PCdR, Ştefan Foriş, au avut loc şi conflicte“, precizează Titus Zamfiroiu. 

Ceauşescu, rol nesemnificativ în lagăr

Gheorghe Gheorghiu Dej era un adevărat lider al comuniştilor, în timp ce Ceauşescu avea un rol nesemnificativ. „Gheorghe Gheorghiu Dej, de profesie electrician, ajunge în lagăr abia în vara anului 1943. Ion Gheorghe Maurer l-a considerat un adevărat conducător al comuniştilor din închisori. Peste circa un an, în noaptea de 13 spre 14 august 1944, acelaşi Maurer îl ajută să evadeze, iar puţin mai târziu, în toamna aceluiaşi an, să organizeze asasinarea bestială a lui Ştefan Foriş-secretarul general al PCdR-şi să preia el însuşi funcţia de secretar general al PCdR. (...) Spre deosebire de mentorul său, Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu a avut un rol mărunt în perioada ilegalistă a PCdR, inclusiv în lagăr. A beneficiat, în schimb, de o propagandă uriaşă care i s-a făcut în perioada cât a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu de către ideologii consacraţi de la ziarul Scânteia sau de la Institutul Social Politic  de pe lângă CC al PCdR, precum şi de către unii din «tovarăşii» din detenţie. (...) Ajuns târziu, ca şi Dej, în lagărul de la Târgu Jiu - august 1943 - ucenicul cizmar, fiind semianalfabet, se afla sub umbrela celui dintâi“, menţionează profesorul Titus Zamfiroiu. 

Andrei I. Neagu, unul dintre colegii lui Ceauşescu din lagărul de la Târgu Jiu, spunea despre perioada petrecută în lagărul de la Târgu Jiu într-un interviu acordat revistei Flacăra la 26 ianuarie 1978, atunci când se sărbătorea ziua de naştere a dictatorului: „Tovarăşul Nicolae Ceauşescu ne îmbărbăta şi ne insufla dorinţa de a învinge în pofida condiţiilor umilitoare şi inumane în care ne desfăşuram munca“. În realitate, Ceauşescu nu avea funcţie de decizie în cadrul „celulei de partid“.

„Lagărul de la Târgu Jiu a avut ca scop izolarea, şi nu exterminarea deţinuţilor. Pe mulâţi dintre aceştia, detenţia i-a scăpat de la o potenţială moarte, ţinând cont că în libertate erau expuşi asasinatului politic“, mai precizează Titus Zamfiroiu.