Află cum sunt jignite și discriminate persoanele cu handicap din Gorj

„Nu mi-aș da roțile pe picioarele lor“, este afirmația făcută de un tânăr imolbilizat în scaunul cu rotile care este nevoit să îndure umilințe de nedescris pentru a putea supraviețui. Aproximativ zece persoane cu handicap au participat, ieri, la o dezbatere în care și-au spus păsurile legate de modul în care sunt discriminați și marginalizați de societate.

Întâlnirea a avut loc cu ocazia Zilei Internaționale împotriva discriminării persoanelor cu handicap.Acţiunea a fost organizată de Asociaţia Persoanelor cu Handicap din Oltenia şi de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului Gorj.

Nicolae Dobrotă a povestit ce a pățit atunci când s-a angajat: „Discriminarea care m-a marcat este atunci când m-am angajat prima dată în luna iunie 2008. Patronul m-a angajat în funcția de operator calculator rețele. M-a rugat ca, pentru 2-3 zile, să-i distribui pliante de publicitate în față la Registrul Comerțului. După două săptămâni în care am ajuns de două ori la spital din cauza soarelui de afară, l-am întrebat când o să lucrez pe postul pe care eram angajat, iar dumnealui mi-a răspuns că atunci când o să vrea. I-am spus că nu mai pot continua din cauza temperaturii  și mi-a spus că de mâine să vin la sediul firmei, dar acesta a fost momentul în care a început cea mai urâtă discriminare. A doua zi, am ajuns la sediul firmei şi am observat că, în locul în care trebuia să lucrez, se afla fratele prietenei patronului, un copil de 15 ani. Patronul mi-a spus: «Gata, handicapatule, venişi? Nu mai puteai să stai acolo, să te mai topeşti şi tu puţin? L-am întrebat de ce mă jigneşte şi mi-a răspuns că deoarece nu vroiam să fac ce mi-a spus. I-am zis că nu mai are rost să continuăm şi patronul mi-a spus să-mi dau demisia pentru că a beneficiat de ce trebuia de pe urma mea şi că nu mă poate da afară“. Acesta și-a găsit propriul drum în viață. Lucrează pe cont propriu în domeniul IT și își câștigă singur existența: „Am clienții mei, dar dorința mea este să am un loc de muncă stabil, pentru a avea o vechime“.

Elena a fost jignită de o profesoară în prima zi de liceu

Cea mai impresionantă mărturisire i-a aparținut unei tinere care suferă de o boală rară. Elena, în vârstă de 24 de ani, este diagnosticată  miozită calficiantă: „În prima zi în care am mers la liceu, o profesoară m-a întrebat ce caut în clasa respectivă și că locul meu nu e acolo. Am fost foarte afectată și am plâns. Mă așteptam la așa ceva eventual din partea colegilor, dar nu a unui cadru didactic. I-am spus să nu se ia după aparențe și i-am demonstrat, până la urmă, că pot să învăț la fel ca ceilalți. Am terminat liceul cu brio și am fost un exemplu pentru ceilalți colegi, iar profesoara respectivă a recunoscut că a greșit față de mine“. Elena a reușit să termine și o facultate și are puterea să lupte în continuare.

Robert nu se simte discriminat, deși este pus în situații umilitoare

Robert Gavrilescu este imobilizat în scaunul cu rotile. Acesta este un luptător şi nu se consideră discriminat, cu toate că a trecut prin situaţii groaznice: „Dumnezeu ne-a luat picioarele şi ne-a dat altceva. Eu mi-am găsit drumul în viaţă şi mă consider împlinit. Am o formaţie şi cânt la evenimente, sunt căsătorit și am un copil. Am o mașină și conduc, cu toate că mi-a fost foarte greu să obțin permisul de conducere. Accesibilitatea este cea mai mare problemă. Eu când mă duc la medicul de familie, sunt consultat în stradă, lângă maşini, deoarece cabinetul este la etaj şi nu pot să urc. Tot la fel la instituțiile statului.Când am fost să-mi fac buletinul, am fost fotografiat afară, în stradă. Este umilitor, dar nu am ce face.  Sunt şi oameni care ne desconsideră, dar eu nu aş da roţile pe picioarele altora“.