Târgu-Jiu: Antrenorul care căleşte sportivi de aur în ringul de box

În cariera sa de pugilist, a obţinut peste 150 de medalii la competiţiile interne şi internaţionale. Clubul la care este acum antrenor emerit scoate campioni pe bandă.

A descoperit pasiunea pentru box la vârsta de 15 ani, iar de atunci n-a lăsat să treacă nici măcar o zi în care să nu practice acest sport. La început, părinţii săi nu s-au împăcat cu ideea, aşa că, pentru o vreme, Ninel Geică a trebuit să le ascundă adevărul. În cele din urmă, au aflat şi, resemnându-se cu gândul că este o alegere pe care n-o mai pot schimba, i-au oferit sprijinul lor.

„Aveam 15 ani când am început să boxez, iar părinţii n-au acceptat, întrucât îşi făceau griji pentru sănătatea mea. Mergeam cu ochii negri acasă şi le ziceam că m-au bătut băieţii la fotbal. Peste doi ani, un vecin le-a spus că a fost la gala de box care a avusese loc la Teatrul Elvira Godeanu, urmărind meciul dintre severineni şi gorjeni. El le-a mărturisit că a fost impresionat de modul în care am boxat şi i-a asigurat că voi avea un viitor frumos. Părinţii mei au insistat din nou să renunţ. Le-am spus că îi voi asculta, dar, dacă fac asta, mă apuc de fumat, de băut şi îmi las părul lung. Au acceptat, în cele din urmă“, povesteşte antrenorul emerit.

Copiii, cele mai de preţ medalii

După o perioadă de glorie ca pugilist, cu peste 150 de medalii câştigate, Ninel Geică a pus mănuşile-n cui, devenind instructor la Metalurgistul Sadu. A scos serii întregi de campioni naţionali, dar şi medaliaţi mondiali şi europeni la juniori, tineret şi seniori. Trei dintre ei au câştigat chiar şi Centura de Aur. „Elevii mei au obţinut 18 titluri de campion naţional, au peste 100 de medalii de argint şi bronz la competiţii naţionale şi internaţionale. Trei sunt maeştri ai sportului, formaţi de mine. Din 2001, sunt antrenor emerit“, spune Ninel Geică, căruia i-a fost decernat titlul de cetăţean de onoare al oraşului Bumbeşti-Jiu.Recunoaşte că boxul nu i-ar fi atât de drag dacă n-ar avea-o alături pe marea dragoste a vieţii sale.

„Soţia şi prinţesa mea, Leontina, este mereu lângă mine. În anul 2000 a terminat Şcoala Naţională de Antrenori, iar din 2007 este angajata Clubului Sportiv Pandurii Târgu-Jiu. Ne-am cunoscut în 1978, iar eu am invitat-o la o gală de box. După meci, a rămas să mă aştepte şi să mă felicite. Cele mai preţioase medalii din viaţa noastră sunt cei doi copii, dar şi nepoţelul nostru, Dumitriu Cristian Costin, care are un an şi şase luni“, mărturiseşte el.

Ninel Geică a câştigat, pe lângă medalii şi titluri de campion, o mulţime de prieteni, legând relaţii de amiciţie chiar şi cu preşedinţii cluburilor de box din Turcia, Ungaria şi Spania, unde a participat la turnee internaţionale.

 Întrebări şi răspunsuri
Când aţi început să practicaţi sportul cu mănuşi?
Am debutat în 1971, antrenat de Constantin Iordache. Am ales boxul pentru că îmi plăceau bătaia şi sporturile de contact. Părinţii n-au vrut să ajung la box, temându-se pentru mine, dar le-am demonstrat că îmi doream enorm să practic acest sport.

La ce cluburi aţi boxat?
Prima dată pentru Voinţa Târgu-Jiu, apoi pentru Minerul Motru, Viitorul Târgu-Jiu, Jiul Petrila şi am încheiat la Metalurgistul Sadu. Am boxat în peste 170 de meciuri, din care am câştigat 152, şi am fost finalist pe ţară la trei campionate. În anul 1979 am fost component al lotului lărgit pentru olimpiada de la Moscova, iar în 1980 am participat la Centura de Aur.

ce-i place
„Muzica bună, sportul şi distracţia. Ultimele două se împacă foarte bine între ele, dacă ştii să păstrezi o măsură. Mă încântă enorm faptul că o am alături de mine pe soţie, care este şi colega mea de antrenamente şi competiţii. Suntem singura familie de antrenori din România“

ce nu-i place
„Nu suport minciuna. Oamenii care nu ştiu să fie cinstiţi nu-mi fac o impresie bună şi îi tratez cu indiferenţă. Niciodată nu mi-a plăcut să fiu criticat pe nedrept, iar eu, la rândul meu, sunt foarte atent să nu acuz pe cineva fără să am motive întemeiate.“