Târgu-Jiu: Trompetistul care a dat lecţii pentru Eurovision vrea orchestră simfonică în oraşul lui Brâncuşi

După mai bine de două decenii în care a studiat temeinic trompeta, Florin Dumitrescu vrea să le transmită şi altora dragostea pentru acest instrument.

Este profesor la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Constantin Brăiloiu“ din Târgu-Jiu şi retrăieşte, prin elevii săi, toate momentele pe care le-a parcurs pentru a învăţa cât mai multe detalii despre trompetă. Florin Dumitrescu a făcut multe sacrificii în adolescenţă pentru a primi lecţii de la cei mai buni profesori din ţară şi a fost dispus chiar să plece departe de familie pentru a-l urma pe mentorul său. „M-am înscris la Liceul de Muzică din Târgu-Jiu, dar în clasa a X-a m-am transferat la Craiova, pentru că mătuşa mea mi-a spus că acolo este un profesor foarte bun de trompetă. Îmi doream enorm să aprofundez şi studiam în fiecare dimineaţă câte două ore continuu la trompetă. Tot în clasa a X-a am participat la olimpiadă şi am avut cel mai bun punctaj, fiind răsplătit de minister cu o excursie în Austria. După un an, în clasa a XI-a, profesorul meu, Radu Gavril, a plecat la Târgu-Mureş şi am decis să-l urmez“, declară Florin Dumitrescu. Pasiunea pentru trompetă a descoperit-o însă din copilărie. „În clasa I, eram înscris la Şcoala nr.8, dar după ore mergeam la şcoala de muzică şi studiam la pian. În clasa a VI-a m-am transferat la şcoala de muzică, iar peste doi ani tata mi-a cumpărat prima trompetă“, îşi aminteşte profesorul de la liceul de muzică.

Student model la Timişoara

La finalul celor patru ani a fost nevoit să aleagă un alt oraş, mergând la facultate în Timişoara. „După liceu, am dat la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Muzică, la clasa profesorului Sergiu Cârstea. Între timp, am colaborat cu Filarmonica din Timişoara şi am fost în turneu şi cu Opera şi cu Filarmonica, în Ungaria“, mai spune Florin Dumitrescu. După facultate, tânărul instrumentist s-a întors în oraşul natal, unde are ocazia să transmită mai departe pasiunea pentru trompetă. „Am venit profesor de trompetă la Liceul de Muzică şi în fiecare an am avut rezultate bune cu elevii mei, care au luat peste 50 de diplome. Unii au cântat la Eurovision. Mă bucur că fratele mai mic este elevul meu şi îi place foarte mult să studieze. În 2004, am lucrat câteva luni la Filarmonica de la Târgu-Mureş, însă am renunţat din cauza navetei. În 2005 am fost colaborator permanent la orchestra Filarmonică din Vâlcea, dar am colaborat şi cu Lyra Gorjului, unde am avut şi un concert solo“, îşi aminteşte Florin Dumitrescu.

Vrea orchestră simfonică la Târgu-Jiu

Marea dragoste a întâlnit-o în anii studenţiei, iar de atunci sunt de nedespărţit.  „După trei ani de prietenie, ne-am căsătorit. Avem un copil de cinci ani şi suflă deja în corn, iar cel mic are doi ani. Aş vrea să fac ceva şi pentru acest oraş şi m-aş bucura daca ar fi înfiinţată o orchestră simfonică, unde sa ma implic ca instrumentist“, încheie trompetistul. La şcoală predă corn, trompetă şi trombon.

Ce-i place:
„Sunt pasionat de muzică şi îmi place foarte mult să cânt la trompetă. În timpul liber, ador mă plimb cu bicicleta. Îmi place să călătoresc, deşi timpul nu îmi permite să plec foarte des în excursii. În mijlocul familiei mă simt cel mai bine”.

Ce nu-i place:
„Detest făţărnicia şi nu suport să fiu minţit. Sunt mâhnit de faptul că valoarile nu sunt răsplătite la ora actuală aşa cum se cuvine. Oamenii care muncesc nu sunt recompensaţi pe măsura eforturilor depuse. De exemplu, o persoană care nu se pregăteşte obţine mai mulţi bani decât cei care au studii şi îşi petrec timpul pe băncile şcolii”.


De cât timp studiezi la trompetă?

De la vârsta de nouă ani, când cineva din Arad mi-a arătat gama completă şi m-a lăsat să cânt la trompeta lui. Mi-am propus să învăţ gama într-o singură zi şi am reuşit, iar apoi am fost dat la şcoala de muzică. Din momentul în care am descoperit pasiunea pentru trompetă, nu m-am mai despărţit nicio clipă de acest instrument.

Când ţi-ai cumpărat prima trompetă?

Prima trompetă mi-au cumpărat-o părinţii mei, în clasa a VIII-a. Era un instrument foarte vechi, pe care nu îl mai am acum. Am ţinut acea trompetă până la sfârşitul liceului, iar după ce am terminat facultatea am reuşit să-mi cumpăr o trompetă cu adevărat valoroasă, pe care am dat patru mii de euro.