Târgu-Jiu: Portret/ Ţăranul care scrie epigrame şi desenează

Este un om simplu, de la ţară, dar, totuşi, foarte talentat. Dorel Dobre, din comuna Bumbeşti Piţic, scrie versuri şi pictează.

A scris sute de poezii şi epigrame de diferite teme, de la cele politice şi până la cele de dragoste. Scrie despre orice îl impresionează. Ultima dată a scris o poezie despre evenimentul tragic care a avut loc la Maternitatea Giuleşti. O categorie aparte o reprezintă versurile pe care le-a scris despre artişti. „Orice mă emoţionează, pun în versuri. Am scris foarte multe poezii despre actori şi cântăreţi renumiţi, cum ar fi: Maria Apostol, Maria Lătăreţu, Constantin Brâncuşi, Laura Stoica, Ion Dolănescu, Michael Jackson, Gheorghe Dinică, Gheorghe Vieru şi Mădălinei Manole. Aceştia sunt oameni care marchează o anumită perioadă culturală. În ultimul timp, îmi place să scriu versuri de melodii populare, dar autentice“.

Vrea să publice o carte

Dorel Dobre este pasionat şi de desen. Acesta este cunoscut în comuna Bumbeşti-Piţic sub numele de «Foto», pentru că reuşeşte să reproducă o fotografie în cele mai mici amănunte. „În sat, toată lumea mă cunoaşte cu numele de «Foto». Nimeni nu mă ştie ca Dorel Dobre. Aşa mi s-a spus de mic, pentru că desenam foarte bine după fotografii. M-am axat, ultimul timp, pe lucrări grafice, cu motive populare. Am desenat pentru prieteni şi cine m-a rugat. Nu am lucrat pe bani, pentru că nu fac o afacere din artă. Este o un raţionament după care mă ghidez în viaţă. Dacă voi reuşi să obţin bani din ceea ce realizez, îi voi dona pe toţi la un orfelinat“, ne spune Dorel Dobre.
Cea mai mare dorinţă pe care o are este să publice o carte cu epigramele şi poeziile pe care le-a scris şi să le ilustreze cu desenele pe care le-a realizat. Îşi păstrează epigramele şi poeziile în caiete, iar desenele pe foi de desen.

A lucrat în minerit

A învăţat singur să scrie, pentru că nu a avut un profesor care să-l îndrume. „Nu m-a învăţat nimeni să scriu pentru că la ţară nu am avut un profesor care să mă îndrume. Primele încercări literare le-am avut în şcoala generală“, ne spune artistul popular. Dorel Dobre nu a avut o viaţă uşoară. A plecat de mic în oraşul Bacău, în speranţa că va reuşi să se înscrie la un liceu de artă. Nu a reuşit şi a urmat Liceul Vasile Alecsandri. Totuşi, a urmat, timp de un an, cursuri de desen la Şcoala Populară de Artp. După terminarea studiilor liceale, s-a întors acasă. „M-am angajat, prima dată, la fabrica de sticlă, şi apoi în minerit. Am suferit un accident de muncă. Am fost lovit la coloană şi am avut piciorul rupt. După Revoluţie, m-am pensionat pe caz de boală pentru că nu mai puteam să lucrez“. Are o pensie de numai 300 de lei. Acum, Dorel Dobre se ocupă de muncile agricole şi de creşterea animalelor. „Nu prea mai pot munci, pentru că am probleme de sănătate. Mă ocup cu creşterea animalelor şi cu munca la câmp, pentru că nu mă pot descurca din pensia pe care o am“, ne spune artistul popular.

Profil

Născut. 31 august 1955, la Novaci.
Studii. Liceu Vasile Alecsandri din Bacău.
Familie. Necăsătorit

Ce-i place
„Îmi place să desenez şi să scriu versuri. Realizez mai mult lucrări grafice. Îmi place literatura foarte mult. Idolii mei sunt Eminescu şi Brâncuşi. Îmi place muzica, toate genurile, dar de calitate, pentru că mă linişteşte sufleteşte“.

Ce nu-i place
„Nu suport omul care este prefăcut, care nu este el însuşi, care nu este natural, care nu este corect şi curat la suflet. Nu îmi place modul de viaţă de acum, pentru că este o discrepanţă foarte mare între oameni şi toţi sunt avizi după bani“.