Târgu-Jiu: Ştefan Comănescu interpretează muzică bizantină
0
Consideră că prin meseria pe care şi-a ales-o este mai aproape de credincioşi. Crede că oamenii vin la biserică pentru a înţelege mai bine rolul lor pe acest pământ.
La vârsta de 19 ani, Ştean Comănescu nu reuşea să îşi găsească un loc de muncă. Nu avea nicio legătură cu muzica bisericească şi nu îşi imaginase până atunci că va ajunge să interpreteze astfel de cântece într-o biserică. „Prima dată am fost la părintele Eugen Cornoiu, la Biserica Sfinţii Apostoli din Târgu-Jiu, cu tatăl meu, când aveam 19 ani, pentru că nu găseam un loc de muncă. Preotul m-a pus să intonez anumite cântece şi a văzut că am voce. M-a sfătuit să mă îndrept spre Şcoala de Cantori Bisericeşti. Apoi, am fost într-o derivă, nu eram convins că vreau să urmez această meserie, încă nu descoperisem latura divină. Până la urmă, m-am hotărât şi nu regret niciun moment că am ales această cale“, spune Ştefan Comănescu. În anul 1997, s-a înscris la Şcoala de Cantori Bisericeşti Spiru Haret din Târgu-Jiu, unde a învăţat, printre altele, muzică bizantină şi muzică dogmatică. „Faptul că am învăţat să cânt muzică bizantină este un dar de la Dumnezeu. Nu oricine poate să interprteze astfel de muzică. Provine de la greci şi este mai grea decât matematica, pentru că, în acelaşi timp, trebuie să intonezi corect nota şi să calculezi câte note urcă“, a adăugat cantorul. „Cel mai mult îmi place să cânt la utrenie, pentru că este multă muzică bizantină sau psaltică, este o muzică specială, care te face să trăieşti starea divină“, mai spune Ştefan Comănescu. Din anul 1999, a fost angajat prin convenţie la Biserica Sfinţii Apostoli, iar din 2004, lucrează cu carte de muncă. „Înainte de a mă angaja la biserică, eram credincios, dar nu cunoşteam tainele religiei, pe care am avut ocazia să le aprofundez în ultimii nouă ani. Acum ţin post, în special pe cel al Paştelui şi Crăciunului. Prin aceste posturi, te purifici atât spiritual, cât şi fizic. În ziua de astăzi, oamenii nu prea mai ţin post, în special tinerii, pentru nu sunt informaţi cum trebuie, dar sunt şi delăsători“, a precizat tânărul.
Vrea să devină profesor de religie
Ştefan Comănescu nu lipseşte nicio zi de la biserică, aici găsindu-se oricând ceva de făcut. Apreciază faptul că unii tineri nu au uitat de credinţă şi vin la biserică destul de des. „La biserică vin tineri în special duminica, mă bucură acest lucru, pentru că am cu cine să conversez. Îi interesează în special cum să facă un acatist, cum să fie mai aproape de Dumnezeu şi cum să-şi purifice sufletul şi trupul“, spune Ştefan . În urmă cu trei ani, s-a înscris la Facultatea de Teologie Didactică din Craiova, pe care urmează să o absolve anul acesta. „M-am înscris la facultate pentru a aprofunda studiile religioase şi muzica bisericească. În viitor, aş vrea să fiu profesor de religie, pentru a le preda copiilor şi pentru a-i îndruma spre credinţa ortodoxă“, spune cantorul.
Ce-i place
Urmăresc cu mare plăcere emisiunile ştiinţifice de pe Discovery, pentru că aflu lucruri interesante. Ascult cu entuziasm muzica bisericească, dar şi orice alt gen de muzică, în special cel ambiental. Îmi place să mă informez şi să mă integrez într-o comunitate. De asemenea, îmi plac plimbările în natură şi să vizitez mănăstiri.
Ce nu-i place
Urăsc minciuna, oamenii zgârciţi şi răutăcioşi. Nu îmi plac oamenii care nu sunt predispuşi spre a se informa. Nu suport persoanele care sunt cu două feţe, sunt genul de om care preferă să i se spună adevărul direct în faţă.
Ce înseamnă credinţa pentru tine?
Credinţa pentru mine este un urcuş spiritual spre a înţelege mai bine oamenii şi pe tine însuţi. În ziua de astăzi, oamenii gândesc negativ şi, deşi nu îşi dau seama, acest lucru îi afectează sufleteşte foarte mult. Trăim prin ceea ce gîndim şi cred că oamenii ar trebui să fie mai buni, să îşi iubească aproapele ca pe ei înşişi.
De ce îşi pierd oamenii credinţa?
Pentru că trăiesc prea mult prin starea materială şi nu o înţeleg pe cea divină. Prin starea materială, ei înţeleg totul, dar trebui să ştie că starea divină este mult mai importantă. Nu luăm nimic cu noi atunci când murim şi viaţa adevărată o începem abia după moarte.
Se încarcă comentariile...
