Târgu-Jiu: Şi-a petrecut aproape trei decenii în bibliotecă

A reuşit să-şi împlinească visul de a deveni dascăl, însă după numai trei ani de profesorat a ales să lucreze la Biblioteca Orăşenească din Târgu-Cărbuneşti, rămânând în lumea cărţilor vreme de aproape trei decenii. Ana Sârbu ştie cu exactitate locul fiecărei cărţi în bibliotecă.

Deşi atunci când era mică se juca de-a doctorul şi asistenta, când a sosit timpul să-şi aleagă un drum în viaţă şi-a dat seama că îi este greu să vadă suferinţa şi a optat pentru profesorat. A copilărit în comuna Săcelu, unde a urmat şi cursurile şcolii generale, pentru ca apoi să urmeze Liceul Teoretic Novaci. „După liceu m-am îndreptat către Facultatea de Filologie din cadrul Universităţii din Timişoara. Am ales această facultate la influenţa tinerilor care mergeau spre Timişoara. Nu ştiam multe despre oraş, dar l-am îndrăgit şi am rămas cu nostalgia lui“, declară Ana Sârbu. Imediat după facultate, a fost detaşată în Moldova, ca profesor de limba română şi rusă.

„În anul 1981 am plecat în Moldova cu repartiţie. Am profesat în satul Slobozia, unde am cunoscut oameni extraordinari, care ştiau ce au de făcut. Aveam 23 de ani şi mi s-a părut o perioadă frumoasă, alături de un adevărat colectiv de cadre didactice. Nu se făcea diferenţă între cei tineri şi cei cu experienţă, aşa cum se întâmplă azi. Tânărul vine fără experienţă şi are nevoie să fie ajutat de colegi. Ştiu că e mai uşor să-i ponegreşti decât să-i ajuţi, dar toţi am fost la început de drum. Un an mai târziu, m-am întors în Gorj“, îşi aminteşte bibliotecara.

27 de ani în lumea cărţilor

Statornică şi mereu dispusă să le ofere cititorilor săi cele mai bune sfaturi, Ana Sârbu nu şi-a mai schimbat locul de muncă în ultimii 27 de ani. „În 1983 am venit  la bibliotecă, găsind pe rafturi 45.000 de volume. Multe dintre ele au fost casate, iar acum avem 30.700. M-am acomodat repede în lumea cărţilor, cu părere de rău într un fel, pentru că mi-am dorit să lucrez cu elevii, dar aici am întâlnit mulţi copii şi s-a atenuat această dorinţă de a fi în mijlocul lor.Mă obişnuisem cu concediul din învăţământ. În 1984 m-am căsătorit şi mi-am dat seama că nu o să mai plec de aici. Trebuie să faci meseria de bibliotecar cu suflet şi să ştii adresa fiecărei cărţi“, mărturiseşte Ana Sârbu. Aceasta este mândră de cei doi copii ai săi, iar fata pare să-i calce pe urme, îndrăgind meseria de dascăl. „I-am lăsat să-şi aleagă singuri calea pe care şi-au dorit-o. Băiatul este pasionat de turism, iar fata este studentă la filologie. Din punctul acesta de vedere sunt o mamă fericită“, încheie bibliotecara. Ana Sârbu face şi pe gazetarul, publicând frecvent articole în Gazeta de Cărbuneşti. Soţul său este asistent şi împreună au decis ca el să profeseze în Italia. Aceasta se gândeşte deja că într-un final i se va alătura soţului şi speră ca în locul său să vină cineva care să ducă mai departe, exemplar, munca în slujba căreia a stat aproape trei decenii.

Întrebări şi răspunsuri

Cum sunteţi privită la serviciu?
În general, munca unui bibliotecar este privită numai prin ceea ce se vede la intrare. Munca trebuie să fi e făcută cu foarte multă răspundere şi presupune inventariere, aprovizionare, chiar şi muncă de contabilitate, la care se adaugă răspunderea faţă de numărul cărţilor. Trebuie să găseşti locul fi ecărei cărţi din totalul de 30.700 de volume.

Cum reuşiţi să gândiţi pozitiv?
Citind foarte multe cărţi de gândire pozitivă. Am rămas singură şi a trebuit să-mi găsesc un refugiu. Înainte eram prăpăstioasă şi atrăgeam răul. După ce am citit aceste cărţi, mi-am dat seama că nu mai pot să gândesc negativ, iar acest lucru
te schimbă sufl eteşte.

Ce-i place
 „Să citesc mult şi să-mi petrec timpul împreună cu cei dragi, chiar dacă acest lucru se întâmplă rar. Urmăresc filme şi emisiuni de calitate. Când eram copil, nu-mi plăceau călătoriile, dar acum au farmecul lor, cu atât mai mult cu cât îi am aproape pe cei dragi.“

Ce nu-i place
„Nu suport ceea ce cred că este la ordinea zilei, bârfa. Degradează foarte mult omul şi de-aici decurg multe lucruri negative. Detest lucrurile care sunt făcute doar de dragul de a fi făcute, fără un final care să bucure persoana în cauză.