Târgu-Jiu: Raluca Elena Căpitănescu, de la cântări din joacă la triumful pe scenă

În copilărie dădea spectacole de muzică populară pentru păpuşi, acum câştigă festivaluri naţionale.

De mică a fost atrasă de muzica populară, organizând acasă mici spectacole pentru păpuşi, cu o orgă şi un microfon de jucărie. Talentul I l-a remarcat, în clasa I, învăţătoarea Maria Pârvulescu, cea care a şi îndrumat-o să studieze muzica. Astfel, din anul următor, Elena s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Târgu-Jiu, unde profesoară de canto i-a fost Camelia Argint, pe care o numea „a doua mamă“. Spune că aici a întâlnit oameni deosebiţi, cei din conducerea şcolii încurajând- o mereu să continue pe drumul pe care şi-l alesese.

Colecţionează costume populare

„Îmi ziceau «mocofănel» şi mă luau cu ei la toate festivalurile de muzică populară. La opt ani am participat la primul spectacol, care a avut loc în preajma sărbătorilor de iarnă. În scurt timp am devenit solista Ansamblului „Maria Lătăreţu“ al Şcolii Populare de Artă şi am început să-mi cumpăr cât mai multe costume populare, îndeosebi din Gorj, strângând vreo 90. Cele mai multe sunt din zona comunei Peştişani. Îmi place să îmbrac la fiecare apariţie un costum diferit“, mărturiseşte Raluca. A participat la numeroase concursuri de muzică populară, câştigând premiu după premiu. Chiar anul acesta a obţinut locul I la trei festivaluri naţionale - „Iustina Băluţeanu“, „Pe dunghiţa Jiului“ şi Festivalul Tineretului de la Godineşti -, dar şi o menţiune la Festivalul Naţional „Ponoare, Ponoare“, organizat în Mehedinţi. Cel mai important este însă trofeul obţinut la ediţia a IV-a a concursului naţional „Rapsodia Românească“. „Am fost invitată şi la diverse emisiuni de folclor, atât pe plan local, cât şi la televiziunile naţionale. Îmi doresc să progresez în carieră, asta însemnând să muncesc cât mai mult, astfel încât să nu-i dezamăgesc pe cei care m-au susţinut până acum“, încheie solista.

Ce îi place: Să asculte cât mai multe melodii, în special muzica populară. Să utilizeze computerul. Îi place să meargă la cumpărături. Să citească literatura şi să-şi ajute mama la treburile casnice. Adoră să se plimbe cu rolele.
Ce nu-i place: Să aibă în jur persoane cu două feţe. Nu-i plac certurile. Întotdeauna evit situaţiile tensionate. Îi plac animalele şi de aceea urăşte persoanele care le chinuiesc.   

Ce meserie îţi doreşti, după terminarea studiilor?

Deşi e răspundere mare, mi-ar plăcea să lucrez la o bancă. La muzică nu voi renunţa niciodată, indiferent de situaţie.

 În privinţa carierei artistice, care sunt planurile tale?

Vreau să-mi formez un repertoriu cât mai bogat, pentru a mă prezenta la marile festivaluri de la împlinirea vârstei de 16 ani, iar mai târziu să fi u chiar o  colaboratoare a Ansamblului Doina Gorjului.

 Cât de vechi sunt costumele din colecţia ta?

Majoritatea au peste 100 de ani. Unele sunt primite de la străbunica mea şi au fost cusute pe marchizet, cu diferite motive fl orale şi geometrice.