REPORTAJ/ GALERIE FOTO/ Şcoala cu patru elevi din satul Horezu
0În satul Horezu, din comuna Turcineşti, aflat lângă municipiul Târgu-Jiu, se află şcoala cu cei mai puţini elevi din tot judeţul Gorj. Doar patru fetiţe învaţă în toată şcoala primară, iar o altă copilă este la grădiniţă, la grupa pregătitoare.
Toţi copiii învaţă simultan într-o singură clasă. Satul se află la o distanţă de doar 15 kilometri de Târgu Jiu, fiind situat într-o zonă superbă, la poalele Munţilor Vâlcan, de unde se pot observa împrejurimile, chiar şi reşedinţa judeţului.
În Horezu se
ajunge pe drumul care traversează satul Rugi. La ieşire din această
localitate, drumul se bifurcă şi apare şoseaua care te duce în Horezu.
Drumul este acoperit de zăpadă, aici iarna fiind mai grea decât în alte
locuri. În ciuda peisajului superb, în sat au rămas de la un an la
altul tot mai puţini oameni. Tinerii au plecat spre oraş, pentru a fi
mai aproape de locurile de muncă, iar alţii au luat drumul străinătăţii
în speranţa unei vieţi mai bune. Astfel, în sat au rămas în general
bătrânii.Şcoala primară arată ca şi când ar fi abandonată. Porţile sunt
căzute, iar gardul este rupt. Pe holul şcolii nu se aude niciun glas de
copil, iar liniştea te face şi mai mult să crezi că unitatea de
învăţământ este închisă. Intrăm la întâmplare în prima clasă, iar o
mână de copilaşi inocenţi ne privesc cu uimire. Nu prea se întâmplă ca
nişte străini să le deranjeze existenţa.
Niciun elev în clasa a II-a
Cele cinci fetiţe din clasele primare şi de la grădiniţă stau pe un singur rând. În clasa a întâia este un singur copil, în clasa a II nu este niciun elev, în clasa a III-a învaţă o singură fetiţă, iar în clasa IV- sunt două fetiţe. Aceştia sunt toţi elevii de la Şcoala primară din satul Horezu.
Fetiţa din ultima bancă este la grădiniţă. Micuţa este înscrisă la grădiniţa din satul vecin, Rugi, însă e prea departe să meargă aici, şi vine la şcoală alături de ceilalţi elevi, învăţătoarea fiind calificată să-i îndrume şi pe copilaşii de grădiniţă.
Flavia Diana este în clasa a IV. La anul, va trece în clasa a V-a şi va merge la şcoala generală din satul vecin aflată la câţiva kilometri de satul în care locuieşte. Îi pare rău că pleacă de la şcoala din satul ei, care, cu toate că nu i-a oferit condiţii foarte bune de a învăţa, a contribuit la formarea ei ca om. A învăţat în primul rând să înfrunte unele greutăţi şi să le răzbească. Fetiţa vine singură la şcoală, prin zăpadă, cale de un kilometru. S-a obişnuit şi nu i se mai pare aşa de greu. „Vin singură la şcoală. Mai greu este iarna că e zăpadă. Îmi place la şcoală şi îmi pare rău că plec. Îmi place foarte mult de doamna învăţătoare“, ne spune Flavia.
În
banca din mijloc stă Sorana Adelina, în vârstă de opt ani, care este
singura elevă din clasa a III-a. Fetiţa este foarte comunicativă şi cel
mai mult îi place limba română: „Este frumos la şcoală. Nu aş vrea să merg să învăţ în altă parte“.
A schimbat aspectul clasei
Învăţătorii
s-au perindat mereu la Şcoala din satul Horezu. Vasilica Beuran a venit
ca învăţătoare la şcoala cu patru copii la începutul acestui an şcolar.
Copiii au primit-o cu braţele deschise şi au îndrăgit-o imediat. Noua
învăţătoare a schimbat cât a putut clasa. Pe pereţii goi au apărut
planşe şi desene educative. A apelat la spijinul părinţilor, care au
fost mereu săritori şi au ajutat şcoala cu tot ce au putut. Într-un
colţ al clasei se află chiar şi un brad de Crăciun adus de unul dintre
părinţi, iar ceilalţi s-au ocupat să îl decoreze. Învăţătoarea, elevii
şi părinţii reprezintă o mică familie, cu necazuri şi bucurii. Un necaz
ar fi şi faptul că grupul sanitar este situat peste drum de şcoală, iar
condiţiile sunt parcă din alte timpuri. Nici măcar nu este luminat, iar
de sursă de apă nici nu mai poate fi vorba.
Orele de educaţie fizică se
desfăşoară în curtea şcolii, iar iarna nu se mai fac, pentru că nu
există o sală amenajată. Învăţătoarea a fost nevoită de acasă mai multe
obiecte necesare activităţii didactice, printre care şi o minge. Împart
împreună grutăţile, dar şi reuşitele vieţii. La începutul anului şcolar
s-au făcut promisiuni că o parte dintre probleme vor fi rezolvate, dar
însă se aşteaptă onorarea acestora. „Porţile sunt căzute. Ni s-a
promis că vor fi reparate, dar încă mai aşteptăm. Sunt mulţumită de
părinţi pentru că s-au implicat foarte mult şi au ajutat cu tot ce au
putut. Copiii sunt ascultători şi foarte receptivi“, ne spune învăţătoarea Vasilica Beuran.
Tot patru elevi vor fi şi în anul şcolar viitor
Are
o experieţă de patru ani în învăţământ şi a predat doar la şcoli din
mediul rural. Peste tot a întâlnit aceeaşi situaţie: puţini elevi în
clasele primare şi a fost nevoită să predea la simultan. La Şcoala din
satul Horezu situaţia nu se va schimba foarte mult în anul viitor. Doi
elevi vor trece în clasa a a V-a şi vor pleca la o altă şcoală, iar
alţi doi elevi vor veni în clasa a I-a.
Faptul că are doar patru
elevi nu reprezintă un impediment pentru învăţătoarea Vasilica Beuran.
Din contră, poate să se ocupe mai mult timp de educaţia fiecărui elev
în parte. Partea rea este că lecţiile care presupun lucrul în echipă nu
se pot desfăşură din cauza numărului mic de elevi. De asemenea,
lipseşte şi spiritul de competiţie dintre elevi. „Este bine că
pot să fac mai mult studiu individual cu fiecare elev, dar partea
negativă este că lipseşte concurenţa şi lecţiile nu se pot desfăşura în
echipe“, ne spune învăţătoarea.
Clasa în care învaţă cei
patru elevi şi fetiţa de la grădiniţă este încălzită de la o sobă care
funcţionează cu lemne. Mama unei eleve, angajată la primărie, vine în
fiecare dimineaţă să aprindă focul în sobă.
„Vom fi terminaţi dacă se va închide şcoala“
Flavia
Oprişe este mama uneia dintre cele patru eleve de la şcoala primară din
Horezu. Vine mereu la şcoală ca să se intereseze de situaţia şcolară a
fii cei ei, dar şi de ce mai este nevoie pentru îmbunătăţirea
condiţiilor. Soţul ei este plecat la muncă în străinătate, dar şi-au
făcut un rost în satul Horezu şi nu vor să trăiască în altă parte.
Părinţii nu doresc ca şcoala să se închidă şi consider că acesta este
cel mai mare rău care se poate întâmpla. Femeia crede că localnicii se
vor întoarce până la urmă în sat: „Soţul meu este plecat în
străinătate, dar viaţ noastră va continua aici, pentru că ne-am făcut
un rost. Dacă se va desfiinţa şcoala, ne vor termina. Drumul nu este
asfaltat şi se circulă foarte greu mai ales iarna şi nu ne putem duce
copiii la şcoala din satul Rugi, care este la trei-patru kilometri“.
Primarul este sigur că satul va fi revigorat
Primarul
comunei Turcineşti, Vasile Gogâlniceanu, este de părere că satul Horezu
va fi revigorat, iar şcoala va funcţiona în continuare pentru că
elevilor le va fi greu să meargă la o altă unitate de învăţământ: „Nu
se va închide şcoala pentru că un sat fără şcoală şi biserică nu poate
să funcţioneze. Satul va fi revigorat. S-a introdus reţea de alimentare
cu apă şi în curând va fi pornită. Gardul va fi reparat. Nu am putut să
facem grup social lângă şcoală pentru că mai jos este o fâtână de unde
oamenii se alimentează cu apă“.
Elevii ar putea fi mutaţi la altă şcoală
Conducerea Inspectoratului Judeţea Şcolar Gorj analizează posibilitatea închiderii şcolii. „Nu
este un învăţământ de calitate pentru că lipseşte competiţia dintre
elevi şi, în clasa a V-a, mulţi elevi au probleme. Am fost la faţa
locului şi am văzut situaţia. Copiii au condiţii acceptabile. Vom
analiza situaţia ca elevii să meargă şa şcoala din satul Rugi, dar o
decizie finală va fi luată doar după ce vor fi consultate şi
autorităţile locale. Clasa are numărul minim de elevi ca să poată
funcţiona“, a spus Iustin Paralescu, inspectorul şcolar general.