Târgu-Jiu: Profesoară de la 18 ani

A predat limba franceză de la vârsta de 18 ani, iar după aproape un deceniu de profesorat s-a îndreptat către meseria de bibliotecar. Roxana Calotescu vrea să se specializeze şi în relaţii internaţionale.

Vorbeşte rusa, engleza şi franceza, însă pe ultima o ştie la perfecţie. Roxana Calotescu a predat limba franceză, vreme de opt ani, la Şcoala Generală Creşteşti, iar acum trăieşte în lumea cărţilor şi se află mereu în slujba cititorilor cărbuneşteni. Când era mică, îşi dorea să lucreze în justiţie şi visa să devină judecător, dar mai târziu a renunţat la acest vis. „Mi-am dat seama că nu e pentru mine. După ce am urmat Şcoala Generală Alexandru Ştefulescu, m-am înscris la Şcoala Normală Spiru-Haret, la Filologie, iar apoi am urmat Colegiul Universitar Constantin Brâncuşi. De la vârsta de 18 ani am lucrat la Şcoala Generală Creţeşti, numărându-mă printre cei care erau în curs de calificare, pentru ca, în anul 2002 să devin angajat calificat. Am predat la clasele III-VIII. Trebuia să fac naveta la Târgu-Jiu, pentru a merge şi la colegiu“, îşi aminteşte bibliotecara. Pe vremea când era elevă a Şcolii Normale Spiru-Haret, Roxana Calotescu participa frecvent la olimpiadele de istorie şi latină, obţinând rezultate foarte bune . Limba franceză i-a plăcut din generală, unde a avut parte de profesori de excepţie, care i-au intrat la inimă. Marea dragoste a întâlnit-o în anul 1997, pe vremea când era dascăl la Creţeşti. „Eram în primul an de învăţământ. Soţul meu venise până la domnul director şi aşa ne-am cunoscut. Din partea lui a fost dragoste la prima vedere, iar la mine sentimentele au venit pe parcurs. Trei ani mai târziu ne-am căsătorit, între noi fiind o diferenţă de 7 ani şi jumătate. În anul 2000, a venit pe lume fetiţa noastră şi i-am pus prenumele «Bianca Maria», Bianca, pentru că am stimat-o enorm pe Bianca Brad, iar Maria, de la soacra mea“, precizează Roxana Calotescu.

Departe de şcoală, aproape de copii

În anul 2005, Roxana Calotescu a lucrat ca educator-animator la Centrul Persoanelor cu Dizabilităţi, din Târgu-Cărbuneşti. „Apoi, în acelaşi an, am hotărât să lucrez la Biblioteca Orăşenească din Târgu-Cărbuneşti. Pasiunea pentru cărţi m-a adus aici. Este nevoie de calmitate, pentru că orice copil care-ţi intră pe uşă trebuie să te găsească zâmbind, altfel nu-şi mai trece pragul. Întotdeauna trebuie să-i ajutăm să citească o carte bună, care are adresa ei precisă în raft“, afirmă bibliotecara. Atunci când timpul îi permite, Roxana citeşte cărţi istorice, iar mai nou lecturează memoriile lui Farah Pahlavi.

Două săptămâni în Franţa

Tot în 2005, Roxana şi-a petrecut două săptămâni în Franţa, la Vendee. „A fost un schimb de experienţă la  care au participat reprezentanţi din partea primăriilor şi exista un parteneriat cu Asociaţia Gorj-Vendee. A fost unică experienţa din Franţa. M-a impresionat faptul că  au servicii sociale foarte bine puse la punct, iar sistemul educaţional nu este la fel de stufos ca la noi“, încheie Roxana Calotescu. Aceasta colaborează cu mai multe ziare locale, cultura fiind în centrul articolelor publicate.

Ce-i place:
„În primul rând, lectura. Îmi place foarte mult să citesc despre  Istoria Românilor şi a Franţei, mai ales partea cu Napoleon, dar citesc carți și din alte domenii. Urmăresc talk-show-urile politice , dar si emisiunile culturale de pe diversele posturi de televiziune . Imi place să intru în contact cu orice străin. Agreez chiar şi ideea de a face parte dintr-un ONG. Prefer viaţa de familie liniştită, fără zbucium.“


Ce nu-i place:
„Ar fi multe, dar ma opresc la câteva .Îmi displac: cruzimea ,răutatea , indiferența,agresiunea și persoanele arogante.  Întâlneşti astfel de oameni în viaţa de zi cu zi, dar nu cred că poți să-i mai schimbi.Societatea în care trăim își pune amprenta.Comportamentul este de cele mai multe ori influențat de societate. Detest minciuna. Din păcate, sunt foarte mulţi oameni care mint, dar nu pot fi schimbaţi, întrucât acest lucru este genetic“

Întrebări şi răspunsuri:

De ce aţi renunţat la cariera de dascăl?

Nu pot să spun că am renunţat definitiv la profesorat şi nu exclud varianta de a reveni la catedră, la un moment dat. Am fost foarte ataşată de elevii mei, iar mulţi dintre ei au venit la bibliotecă şi m-au căutat. Una dintre fostele mele elevele a plecat în Franţa, iar înainte să facă acest pas m-a întrebat dacă e bine să plece ,iar  eu am sfătuit-o să meargă, pentru că e o alegere bună.

Care este cea mai mare satisfacţie de până acum?

Am investit timp şi muncă în copilul meu. Familia este cel mai important lucru pentru mine. Sunt mândră de fetiţa mea, care are rezultate foarte bune la învățătură.  Mi-a dovedit-o  atunci când a participat la diferite concursuri. Nu vreau să intru în deciziile ei, dar cred că  în viitor va opta pentru o meserie în domeniul sanitar. Urmăreşte toate cazurile medicale prezentate la televizor şi nu se sperie. Cred că seamănă cu tatăl ei. Are mult din ambiţia mea şi moștenește  caracterul puternic al soţului meu.