Târgu-Jiu: Portret / Face bani pentru penitenciar

Are o responsabilitatea foarte mare pentru că de activitatea pe care o desfăşoară depind şi condiţiile în care trăiesc deţinuţii. Ion Popescu este directorul adjunct al Penitenciarului Târgu-Jiu.

Coordonează activitatea a 70 de deţinuţi care lucrează în sectorul administrativ, la bucătărie sau la Gospodăria Agro-Zootehnică. Nu-i priveşte ca pe nişte oameni lipsiţi de libertate, ci ca pe adevăraţi colegi de muncă. Ion Popescu este directorul adjunct al Penitenciarului Târgu-Jiu şi se ocupă de partea economică şi administrativă a instituţiei.: „Coordonez activitatea serviciului logistic-financiar, contabilitate, organizarea muncii şi protecţia muncii. Echipei pe care o conduc îi revine sarcina să asigure toată hrana şi cazarmamentul deţinuţilor, transportul, activitatea Gospodăriei Agro-Zootehnice şi de evidenţiere a persoanelor private de libertate. Am colegi şi subalterni de toată isprava şi fără ei nu se poate. Este o muncă în echipă. Deţinuţii sunt ca nişte colegi de muncă“, spune Ion Popescu.

De la Uzina Mecanică Sadu la Penitenciar

Ion Popescu a absolvit liceul din oraşul Bumbeşti-Jiu, unde trăieşte în prezent, iar, apoi, a fost înrolat în armată,  la aviaţia militară. După ce  s-a eliberat din armată, Ion Popescu a intrat la Facultatea de Ştiinţe Economice din Craiova. „A fost o concurenţă destul de mare. Au fost 15 candidaţi pe loc şi examenul a fost foarte dificil“, îşi aminteşte Ion Popescu. S-a angajat, după terminarea facultăţii, în anul 1993, la Uzina Mecanică Sadu, ca economist. „În perioada respectivă, uzina funcţiona destul de bine şi avea multe comenzi. Fabrica, pe lângă muniţie, şi frigidere. Lucrau 6000 de oameni în cadrul uzinei, care era ca un adevărat oraş“, ne povesteşte Ion Popescu. Uzina Mecanică Sadu a început să aibă probleme financiare şi o mare parte din angajaţi au fost disponibilizaţi. A preferat să plece şi a susţinut concurs pentru a se angaja la penitenciar. Ion Popescu s-a despărţit greu de colegii de la UM Sadu. „La început mi-a fost foarte greu, pentru că mă ataşasem de oamenii de la Sadu. Am intrat într-un sistem militar şi şi totul era la ordin. Activitatea era total diferită“, ne povesteşte Ion Popescu.

Apicultor din liceu

Se ocupă de creşterea albinelor încă din liceu, după care a renunţat la această pasiune. S-a întors la acest hobby în urmă cu zece ani. Ion Popescu este captivat: „Sunt fascinat de modul lor de organizare şi de hărnicia albinelor. Omul are multe de învăţat de la aceste fiinţe. Am fost fost înţepat de mai multe ori. Am peste 30 de familii de albine. Este o activitate care mă relaxează“.

Născut. 13.08.1966, la Săcelu, judeţul Gorj
Studii. Facultatea de Ştiinţe Economice Craiova şi absolvent de master în contabilitate
Experienţă. Lucreacă de şapte ani în sistemul penitenciarelor.
Familie. Căsătorit, are două fete

Ce-i place

Îmi place cinstea şi corectitudinea. Apicultura şi drumeţiile montane sunt două dintre cele mai mari pasiuni pe care le am. Mi-a plăcut cel mai mult pe Transfăgărăşan şi Parângu Mare.

Ce nu-i place

Nu suport să fiu minţit şi nu agreez oamenii care nu duc la finalizare activitatea începută.  Este o boală la români ca lucrurile să nu fie duse la îndeplinirire şi, din acest motiv,  apar tot felul de probleme legate de funcţionalitatea sistemului.

Întrebări şi răspunsuri
Mai sunt românii interesaţi să viziteze zonele montane din ţară?
Este păcat că avem o ţară aşa de frumoasă şi nu vizităm. M-am întâlnit pe munte cu mulţi străini, dar din ce în ce mai puţini români. Un traseu care m-a impresionat este Transalpina, drumul aflat la cea mai mare altitudine din ţară.

Cum v-aţi acomodat cu locul de muncă de la penitenciar?
Am plâns când am plecat de la Uzina Mecanică Sadu, pentru că mă obişnuisem cu oamenii de acolo. Cam un an a durat până m-am adaptat cu noul loc de muncă de la penitenciar, pentru că regulile sunt mult mai stricte, fiind vorba de unitate militară.