Târgu-Jiu: Portret/ Pictează pentru viitor

Picturile pe care le crează sunt mai greu de înţeles, dar abundenţa de culori şi de forme transmit mereu noi  mesaje.

Creaţiile lui fac parte din stilul  expresionist abstract şi foloseşte unelte mai neobişnuite. „Tehnnica e acrylică, pe pânză. Nu pictez doar cu pensula, ci şi cu trafaletul, şpaclul, cuţitul, tubul de culoare şi alte unelte neconvenţionale. Este un stil mai non conformist. Nu este stilul clasic de pensulă. Pictura nu este una mată, ci reliefată, pentru a spori expresivitatea“, ne explică Armand.
Pe lângă picturile obişnuite, acesta mai realizează şi lucrări speciale, denumite triptice. Tânărul pictor spune că arta pe care o practică este orientată mai muşt către viitor, pentru că doreşte ca creaţiile sale să fie de actualitate: „Ca şi compoziţie, realizez picturile triptice, o singură compoziţie împărţită în trei tablori. Încerc să fac o artă cât mai futuristă, să mă delimitez de trecut total, să privesc prezentul în treacă şi să mă axez cât mai mult în viitor. Vreau să fac o artă care să fie modernă şi în viitor. Un motto pe care îl am este al lui Pablo Picasso: «Arta e minciuna care te ajută să vezi adevarul». Şi pictura modernă este un adevăr, dar un adevăr văzut prin ochii artistului. Pictez trăiri şi sentimente“.

Acceptat la Galeria Saatchi

Armand Landh se poate mândri cu faptul că lucrările sale au fost acceptate la diverse galerii vituale de artă, printre care Galeria Saatchi, una dintre cele mai importante din Europa. Lucrările sunt expuse pe Internet, iar iubitorii de artă le pot vedea şi cumpăra. „În ultimul timp am fost acceptat de diverse galerii virtuale de artă importante din lume, cum ar fi Galeria Saatchi, din Londra, cea mai importantă de artă contemporană din Europa“, ne spune Armand. Lucrările sale sunt căutate, însă este destul de greu să trăieşti din artă. „ E mai greu în Târgu Jiu cu percepţia artei moderne. Am câteva lucrări vândute şi în America şi sunt într-o colecţie particulară.  E greu să trăieşti din artă, mai ales până când reuşeşti să-ţi faci un nume“.

A învăţat să picteze de la tatăl său

A luat primele lecţii de pictură de la tatăl său, care a fost ucenicul lui Iosif Keber, unul dintre cei mai importanţi pictori români. „Fiind copil, mergeam la atelierul tatălui meu şi acolo am intrat în contact cu lumea artistică. Am trăit, din copilărie, într-un mediu artistic“, îşi aminteşte Armand. A urmat studii de specialitate chiar din clasa a I-a, înscriindu-se la Liceul de muzică şi arte plastice Constantin Brăiloiu, secţia pictură. „Primii profesori pe care i-am avut au fost Doru Bistreanu şi Loreta Nicolcea. Am învăţat multe de la ei. Port o recunoştinţă mare profesorului Vasile Fuiorea. Am participat la faza naţională la Istoria Artelor. În timpul liceului, lucrările mele au fost expuse în cadrul mai multor expoziţii de grup“, ne povesteşte Armand. Acesta a urmat  Facultatea de Litere, iar, după doi ani, s-a transferat la asistenţă socială. Acum vrea să se înscrie la Facultatea de Arte Plastice.
 
Întrebări şi răspunsuri

Ai jucat baschet timp de mai mulţi ani. De ce te-ai îndreptat către acest sport?
Am început să practic baschetul la vârsta de 14 ani. Mi-a plăcut acest sport şi, un motiv în plus, a fost acela că eram bolnav de astm şi am aflat de la cineva că sportul m-ar putea vindeca, ceea ce s-a şi întâmplat. Am jucat la CC S Târgu Jiu, la grupa lui Gabriel Bekes, şi apoi în campionatul universitar la Cluj Napoca, în timp facultăţii, unde am terminat şi pe primul loc.

La care dintre picturi ai lucrat cel mai mult?
Am făcut o frescă la amfiteatrul Colegiului Virgil Madgearu, care are şapte metri înălţime şi trei metri lăţime. A fost o comandă specială şi a reprezentat lucrarea de atestat în pictură. O săptămână am lucrat la ea. 

Născut: 23.04.1983, la Târgu-Jiu
Studii. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă, Universitatea Babes Bolyai Cluj Napoca
Experienţă. Pictează de la vârsta de 7 ani.
Familie. Necăsătorit.

Ce-i place
„Baschetul este sportul meu favorit, pe care l-am practicat timp de şapte ani. Îmi place să călătoresc şi să colecţionez obiecte de artă. Am fost în multe oraşe istorice renumite. Cel mai mult mi-a plăcut în Barcelona, care este un oraş făcut pentru cultură. Mi-a plăcut aşa de mult încât mi-am luat rezidenţă. Îmi plac limbile străine şi vorbesc fluent italiana, spaniola şi engleza“.

Ce nu-i place

„Nu suport ipocrizia, minciuna şi prostul gust. Urăsc cât se poate de mult manelele, pentru că nu au nimic de a face nici cu cultura românească, şi nici cu cea ţigănească. Este o muzică strict comercială.  Această muzică a apărut pentru că trăim într-o societate de consum“