Târgu-Jiu: Paraschiva Grigoroiu a pus bazele şcolii leleştene

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A fost profesor de gradul I în comuna Leleşti şi a învăţat peste 20 de generaţii de elevi. În plus, a contribuit la conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor.

Ce îi place: Să citească. Şi acum la cei 86 de ani citeşte cărţi şi ziare. Zilnic este la curent cu tot ceea ce se întâmplă în ţară şi în judeţ. A publicat pentru revista şcolii articole despre obiceiuri şi tradiţii vechi din comuna Leleşti. 

Ce nu-i place: Reforma pe care o plănuiesc politicienii. „Nu-mi place că se desfiinţează unităţile de învăţământ de la ţară, pe motiv că sunt copii puţini. Eu sunt de părere că închizând o şcoală se deschide o puşcărie“.

Câte feţe de masă aţi cusut?


P.G.: Foarte multe. Câteva zeci de feţe de masă şi feţe de pernă le-am dat ca zestre celor două fiice ale mele. Amândouă sunt cadre medicale la Târgu-Jiu.
Aţi citit mii de cărţi, aveţi un scriitor preferat?


P.G.: Îi prefer pe George Coşbuc şi Ionel Teodoreanu. Pentru mine cartea a fost pe primul plan. Mai târziu, când am devenit dascăl, am considerat şcoala ca pe o casă a mea.



Cei care o cunosc spun despre doamna Gibu, aşa cum o alintau rudele, că a fost un dascăl model pentru ei şi pentru copiii lor. În loc să muncească pământul, a ales să înveţe ca să devină dascăl în comuna natală. „Părinţii mei au fost oameni modeşti, mama nu ştia carte, iar tatăl avea şapte clase. Cu toate acestea, ei au fost înstăriţi, posedau pământuri şi munceau mult. Fiindcă erau bogaţi, au fost trecuţi în rândul chiaburilor şi, în 1952, au fost daţi afară din casă. Părinţii au vrut ca eu să muncesc terenurile, dar i-am rugat să mă dea la şcoală“, îşi aminteşte Paraschiva Grigoroiu.
A urmat şcoala normală din Piteşti, absolvind în 1945 cu media 9,06. În 1945 a fost numită învăţătoare la şcoala din Frăteşti, după care la Dobriţa. „Erau vremuri grele cât am fost la şcoală, toate sărbătorile le petreceam la internat. În timpul celui de-al doilea război mondial şcoala a fost transformată în spital. Mâncare nu aveam, ne bucuram şi la un codru de pâine. O colegă s-a ambiţionat să plece acasă la părinţi şi, pe tren, au prins-o ruşii şi au ucis-o cu sânge rece“, spune dascălul.

A atras copiii la şcoală

Pentru că absolvise Institutul de Perfecţionare Pedagogică în Timişoara, a devenit profesoară şi a predat chimia, biologia şi agricultura în Leleşti. „Când am venit în comună, eu şi soţul meu, şi el profesor, ne-am dus prin sate şi explicam oamenilor cât este de important să-şi dea copii la şcoală. Au venit mulţi. Aveam cerc de apicultură şi de gospodărie. Învăţam băieţii să practice stupăritul, iar pe fete să facă torturi de biscuiţi, bezele, lapte de pasăre şi cusături, feţe de masă, feţe de pernă. Am făcut câteva carpete şi pentru mine şi le păstrez şi acum. Efectul învăţăturii s-a văzut mai târziu. Majoritatea au ajuns doctori, ingineri, avocaţi, dascăli sau procurori. Pe Vasile Popeangă l-am avut elev şi a ajuns deputat în Parlament“, spune Paraschiva Grigoroiu.

O şcoală cu numele soţului


Împreună cu soţul său, Ion Grigoroiu, s-au implicat în extinderea şi modernizarea şcolii din Leleşti. Unitatea de învăţământ a luat numele lui Ion Grigoroiu după moartea sa. De asemenea, a mers prin sat să adune de pe la bătrâne costume populare şi alte obiecte vechi pentru a le expune la muzeul satului.
După pensionare a participat la toate evenimentele culturale şcolare. A păstrat numeroase fotografii cu elevii şi profesorii, făcute pe la manifestările şi serbările şcolare organizate de ea.
Acum, la cei 86 de ani pe care-i are, doamna Gibu se dedică cititului. „Îmi ocup timpul citind cărţi şi ziare, iar când vine cineva în vizită îi servesc cu bezele cu nuci preparate de mine“, încheie Paraschiva Grigoroiu.


Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite