Târgu-Jiu: Nicolae Brânzan, doctorul în filosofie care creşte prepeliţe

Are 55 de ani de experienţă în învăţământ, a publicat cărţi de filosofie, a scris poezii, iar acum se ocupă, din plăcere, de creşterea păsărilor şi a iepurilor.

Provine dintr-o familie modestă, cu cinci copii. În satul Seuca, din comuna Peştişani, a avut o copilărie grea, dar frumoasă. „Am prins vremuri amare, de  război, de foame şi secetă cumplită. Aveam doar câţiva anişori când sărăcia pusese stăpânire pe întreaga ţară. Mama era casnică, iar tata - agricultor. Aveau  puţin pământ, dar suficient cât să ne ajute să ducem o viaţă corectă şi cinstită. Cele patru surori mă strigau «nene», deşi eram mezinul familiei. La 18 ani, după ce am absolvit Şcoala Pedagogică din Craiova, am fost repartizat ca învăţător în frumoasa comună Zalha, din fosta regiune Cluj“, îşi aminteşte Nicolae Brânzan. Şi-a satisfăcut stagiul militar la Bucureşti, unde a fost remarcat ca morsist. A absolvit Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic din capitală, după care a urmat Facultatea de Filosofie - Sociologie a Academiei Ştefan Gheorghiu din Bucureşti. Nicolae Brânzan şi-a echivalat studiile la Universitatea din Bucureşti şi apoi urmat doctoratul la Institutul de Filosofie al Academiei Române, sub îndrumarea profesorului Alexandru Boboc, remarcabilă personalitate a filosofiei contemporane.

Scrie poezii de suflet pentru cei dragi

O perioadă a fost professor suplinitor la un liceu din comuna natală şi chiar director de cămin cultural. A fost recrutat ca instructor la Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist Român, la Secţia Şcoli şi Pionieri, a fost promovat ca director de cabinet, iar apoi a devenit preşedinte al Comisiei de Învăţământ, Cultură, Sănătate şi Sport a Consiliului Judeţean Gorj. Din 1982 a activat ca redactor-şef adjunct la „Gazeta Gorjului“, iar după revoluţie a devenit redactor-şef al cotidianului „Gorjeanul“. Concomitent, a predat la Universitatea din Craiova, iar din 1992 a venit ca titular la Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu. Câţiva ani a fost decanul Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative. „Actualmente sunt cadru didactic. Conducerea m-a reţinut ca profesor de filosofie în această instituţie. Dacă aş lua-o de la capăt, aş alege tot cariera de dascăl. Este minunat să lucrez cu tinerii. Îmi mai dau din elanul lor, din nădejdile şi împlinirile lor. Mi-aş dori tare mult ca generaţiile actuale şi viitoare să găsească aici, în ţară, cadrul propice de dezvoltare a existenţei şi personalităţii lor. Când nu sunt la universitate, mă ocup de creşterea păsărilor şi animalelor, fără scop mercantil. Am iepuri, prepeliţe, gâşte, raţe, curci, pisici şi câini. În timpul liber compun şi versuri. Îmi place poezia, să o recit, să o citesc. M-am gândit să scriu o carte de suflet pentru cei care m-au cunoscut“, mărturiseşte Nicolae Brânzan.

Vă place muzica simfonică. Aveţi un compositor preferat?

Da, tresar când ascult „Anotimpurile“ lui Vivaldi şi „Balada“ lui Ciprian Porumbescu, pe care am şi interpretat- o la vioară, în prima parte a tinereţii. O perioadă am făcut parte din Orchestra Şcolii din Târgu-Jiu, dirijată de Ladislau Racoti.

Aţi publicat cărţi în domeniul filosofiei?

Da, opt cărţi de filosofie, ştiinţe politice şi sociologie. Am realizat şi comentarii literare, prefeţe, critică de specialitate la diverse cărţi de poezie, proză şi alte domenii. Cred că m-am dedicate mai mult activităţii şcolare decât familiei.

Ce-i place : Să-şi vadă de viaţa familial şi să organizeze întruniri de grup cu toate rudele. Îi place să fi e corect cu semenii săi, indiferent de rangul lor social. Adoră să citească şi, de câtva timp, să navigheze pe internet.

Ce nu-i place:  Făţărnicia, minciuna, demagogia şi promisiunile deşarte. Nu-i place că oamenii săraci au ajuns să se calce în picioare la umilitoarele cozi pentru un pachet cu alimente de la stat. De asemenea, nu apreciază lipsa de optimism cu care noua generaţie priveşte spre viitor.