Croitoresele viteze: plătite slab, mândre că lucrează pentru Prada

Angajatele fabricii de confecţii din Târgu-Jiu fac haine pentru firme din Italia şi Anglia. Deşi onorează comenzi pentru case de modă prestigioase, nicio croitoreasă nu primeşte mai mult de 600 de lei pe lună.

Din mâinele celor 270 de salariate ale fabricii de confecţii Târgu-Jiu ies haine care se vând în magazinele mari din întreaga lume, printre acestea aflându-se în anii trecuţi chiar şi casa de modă Armani. Acum, croitoresele lucrează de zor la jachetele cu puf pentru cunoscuta companie italiană de modă specializată în articole de lux, Prada, dar şi pentru alte trei firme din Italia, care plătesc pentru comanda care va trebui să fie gata până în august suma totală de un milion de euro, jumătate din aceşti bani fiind oferiţi de reprezentanţii casei de modă Cinelli. Materialul pentru îmbrăcămintea de iarnă a fost adus la Gorj de italieni, inclusiv papiotele sunt aduse de peste hotare. Aici au nevoie doar de mâna de lucru şi de aparatura din dotarea fabricii de confecţii.

„Ei cumpără totul, noi nu avem decât manopera. Lucrăm pentru patru firme din Italia şi una din Anglia. Cer în special articole de îmbrăcăminte sport, avem o comandă primită în martie pentru jachetele cu puf şi trebuie să fie gata în august, la hainele groase, iar apoi începem cu cele subţiri. Sunt aici şi trei italieni care urmăresc activitatea salariaţilor. Solicitări există în permanenţă, pentru că intră unele firme, ies altele. Italienii apelează la noi pentru cantitate mică şi la Chinezi pentru cantitate mai mare. Vin la noi pentru că mâna de lucru este mai ieftină, aici un angajat primeşte între cinci şi şase milioane”, susţine Constantin Racoceanu, directorul general al societăţii Confecţia, care a fost înfiinţată în 1940, ca atelier de produse pentru armată.

Nu duc lipsă de solicitări

Deşi nu se poate vorbi de o criză de comenzi, reprezentanţii societăţii se confruntă cu o altă problemă. „Au crescut riscurile şi avem probleme cu încasările. Avem de primit şapte miliarde de lei vechi din străinătate, pentru că băncile nu le mai dau aşa uşor banii”, mai spune director Constantin Racoceanu.

În hale, croitoresele nu au timp să ridice o clipă privirea de pe maşinile de cusut electrice. Pentru ele, fiecare minut din cele opt ore lucrate pe zi este preţios. Câştigă cel mult 700 de lei, însă au aici o vechime de două sau chiar trei decenii, suficiente pentru a forma aici o a doua familie.

„Sunt mândră şi eu că lucrăm pentru firmele mari din lume. Am făcut fuste, pantaloni, rochii, paltoane. De aici vreau să ies la pensie. De 30 de ani lucrez”, adaugă Gheorghiţa Firoiu, o altă angajată. „E cam greu cu salariile mici, dar suntem bucuroşi că facem haine pentru firme mari”, a încheiat Cornelia Ilinca, o salariată de 25 de ani.