Târgu-Jiu: Lazăr Popescu, profesorul care scrie poezie modernistă

Predă  Limba Franceză de aproape 30 de ani, dar este şi un renumit scriitor, poet şi critic literar, publicând până acum 14 cărţi.

Încă timp timpul liceului, fiind olimpic la Limba şi literatură română, Lazăr Popescu a început să scrie poezii. Foarte mult timp, a fost sub influenţa poeziei simboliste franceze. „Am urmat Liceul Tudor Vladimirescu, la profilul uman. Am ales să urmez acest liceu pentru literatură şi limbi străine. Mi-a plăcut şi încă îmi place foarte mult limba franceză, dovadă fiind faptul că sunt profesor de Limba franceză de aproape 30 de ani“, spune acesta. După absolvirea liceului, s-a îndreptat către Facultatea de Filologie, secţia Franceză-Română, din Craiova. Datorită faptului ca a trebuit să meargă în armată, timp de nouă luni, Universitatea din Craiova nu a mai şcolarizat la această secţie, fiind repartizat la Facultatea din Timişoara. În 1981, a fost repartizat ca profesor de franceză în satul Negomir, de unde a luat detaşarea în comuna natală, Drăgoteşti. În anul 1990, a susţinut concursul pentru a ocupa o catedra de franceză la liceu şi aşa a ajuns cadru didactic la Colegiul Naţional Spiru Haret, unde a predat franceză până în 2002. „ Am plecat din liceu pentru a preda Istoria Literaturii Franceze. Îmi susţinusem teza de doctorat, iar concursul pentru postul de lector la Universitatea Constantin Brâncuşi a constat într-o prelegere. Sunt conferenţiar universitar din 2005. Am petrecut şase ani la Universitatea Constantin Brâncuşi, iar apoi am plecat, prin concurs, la Universitatea Titu Maiorescu. Întotdeauna am avut o buna comunicare cu tânăra generaţie. Eram un amestec de exigenţă şi democraţie“, adaugă profesorul.

Scrie mai multe volume în acelaşi timp

Ca scriitor, a debutat în 1980, când era student în anul III, în revista „Forum Studenţesc“ din Timişoara, continuând şi anul următor să publice poezii. În 1986, a debutat în critica literară în revista „Astra“ din Braşov, în cadrul unui concurs de receptare critică a poeziei contremporane, fiind descoperit de către criticul Laurenţiu Ulici, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 1988, a depus la două edituri din Timişoara şi Craiova câte un manuscris de poezie. „Se debuta foarte greu atunci, era un debut colectiv. După revoluţie, au căzut finaciar editurile, astfel încât am debutat abia în 1996 cu o carte de poezie. În mare, scriu poezie modernistă. Poezia este o chestiune de stare, dacă ai starea poţi să scrii, dacă nu, nu. Este foarte important să cunoşti strategiile textuale, discursive. Până în prezent, am publicat 14 volume, dintre care cinci de poezie, unul de proză scurtă, un eseu şi şapte de critică literară. Acum, lucrez la un roman trilogie, am scris deja două volume şi 60 de pagini din volumul de trei, o carte de dramaturgie, un alt jurnal-eseu şi un volum despre apocalipsele literare“, încheie Lazăr Popescu.

Sunteţi membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ce reprezintă acest lucru pentru dumneavoastră?

Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din România (USR) din 2006. Acest lucru reprezintă pentru mine scrisul profesionist. Puţine lucruri se mai fac la modul profesionist în această ţară. USR încă rezistă la tot soiul de presiuni, mai ales de ordin financiar.

Care este cel mai important volum pe care l-aţi publicat?

Cred că este volumul despre doi mari poeţi modernişti: Tudor Arghezi şi Eugenio Montale. Cartea se intitulează „Două Lecturi Arheologice“. Cred că am reuşit să dau o altă interpretare şi cred că cea mai apropiată de adevăr în privinţa lui Tudor Arghezi, prin grila antropologiei sacrului, elaborată de un mare om de cultură francez, fost profesor universitar în SUA.

Ce-i place

„Literatura, fiindcă sunt scriitor. De când eram mic, era un «drog» pe care mi-l administra mama, ea mi-a pus primele cărţi în mână. Îmi place filosofia, sunt membru al Societăţii Române de Filosofie. Studiez semiotică, antropologie şi istoria ideilor. Îmi place muzica, dar ca diletant. Prefer scrierile ezoterice şi iniţierile în marile doctrine.“

Ce nu-i place

„Nu suport prostia, impostura şi pretinşii universitari. Ce mă roade în fiecare zi este faptul că am ratat Revoluţia din 1989, pentru că până şi foştii miliţieni credeau că totul va fi bine în ţara românească. Din păcate, nu a fost aşa. Nu îmi place că politicienii trăiesc într-o materialitate vulgară.“