Târgu-Jiu: Ion C. Gociu, colonelul care şi-a povestit viaţa într-un roman

După o vastă experienţă în domeniul militar, dar şi cu o povestire de viaţă captivantă, Ion Gociu a publicat în urmă cu aproape două luni, volumul intitulat „Din Văianu la Toronto“.

După terminarea Liceului Economic, a fost repartizat ca funcţionar de stat la Banca de Stat din Drobeta Turnu-Severin, dar, în acelaşi an, a susţinut examenul de admitere la Şcoala Militară Tehnică de Artilerie Sibiu, unde a reusit. „Îmi plăcea foarte mult cariera militară. Am avut foarte mult de câştigat, pentru că dintr-un specialist în contabilitate şi finanţe,  mi-am însuşit o serie de cunoştinţe tehnice şi am căpătat deprinderi practice, care m-au ajutat tot restul vieţii, chiar şi în gospodărie. Am răbdat şi umilinţe, datorită ofiţerilor care,  pentru liniştea lor, se făceau că nu văd abuzurile micilor comandaţi  ce în afara programului de pregătire ne supuneau unor acţiuni umilitoare,  contrar prevederilor regulamentare“, îşi aminteşte Ion Gociu despre acea perioadă. În anul 1955, după susţinerea examenului de stat, a fost avansat la gradul de locotenent. „Din şcoală, ştiam că voi veni în Garnizoana Târgu-Jiu, lucru care mi-a creat satisfacţii deosebite, pentru că  reveneam în oraşul din care plecasem şi aveam un alt statut. Aici am lucrat până la ieşirea la pensie, adică 40 de ani. Între timp, am urmat şi cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, singurul mod pentru a  dobândi gradul de colonel“, adaugă colonelul în rezervă.

A scris romanul vieţii

A publicat deja o carte şi se pregăteşte intens pentru un alt volum. „Petrecând un timp în Canada, unde mergeam în vizită la  ginerele şi fiica mea, şi având mult timp la dispoziţie, citeam presa românească pe internet. După aceea, am început să îmi ţin un jurnal şi, ca să nu fie «sec», la anumite date, scriam povestiri din viaţa mea şi  chiar nuvele. Ulterior, posedând calculator, le-am  tipărit, le-am dat  soţiei să le citească şi plăcându-i, m-a încurajat să continui. După ce le-am publicat pe blogul personal,  de unde au fost citite de profesionişti în ale scrisului, aceştia  m-au determinat să  le strâng într-un volum şi să le public.  Cartea este un «Bildungsroman», care în traducere este romanul vieţii, unde sunt puse în evidenţă obiceiuri şi tradiţii din partea de nord a Gorjului, nostalgia locurilor în care am văzut lumina zilei, şi pe care mi le-am păstrat în amintire, iubirile şi atracţia eternului feminin, idealurile din tinereţe, bucuria împlinirilor, dar şi greutăţile şi privaţiunile care mi-au stat în  cale şi a trebuit să le depăşesc“, spune acesta.   În ziua de 13 septembrie 2010, orele 10.00, autorul va lansa cartea şi în comuna natală, la Şcoala Generală din Ciuperceni.

Pe când o nouă carte?

Deja am câteva manuscrise, pe care, în aproximativ un an de zile, sper să le public în cea de-a doua carte. Vreau să continui povestirile rămase neterminate, cum ar fi: viaţa de liceu,  căsătoria, viaţa de familie,  nuvele de dragoste, dar şi un jurnal amplu despre Canada, o ţară paduroasă şi placid, cu frumuseţile şi asperităţile ei.

Care a fost cel mai dificil moment din cariera dumneavoastră?

După ce am susţinut examenul pentru a deveni colonel şi trebuia să fiu înălţat în grad, cu 12 zile înainte, pentru motive politice, am fost destituit şi mutat la o unitate de lucru în economia naţională. Fiind  un ofiţer cunoscut în cadrul armatei , după trei luni,  când s-a înfiinţat o brigadă de lucru în Bazinul Carbonifer Gorj şi, prin grija şefilor mei care ştiau de nedreptatea ce mi s-a făcut, m-au numit în funcţia de locţiitor de comandant al acestei  Mari Unităţi, obţinând  imediat şi gradul de colonel.

Ce-i place

„În tinereţe,  făceam excursii  prin munţi, întovărăşit totdeauna de soţie, iar în oraş,  îmi plăcea să vizionez spectacole, în special de teatru, filarmonică fiind foarte rar înTârg. În timpul liber şi noaptea câteodată, citesc literatură. Îmi place genul frumos, pe care l-am respectat în mod deosebit. Mi-au plăcut obiceiurile şi sărbătorile  satului în care m-am născut, motiv pentru care, atunci când aveam posibilitatea, mergeam  să le petrec cu părinţii şi fraţii.“

Ce nu-i place

„Nu suport minciuna, lenea şi mitocănia. Chiar dacă am avut de pierdut, întotdeauna i-am spus omului ceea ce am crezut, în mod cinstit, fără să exagerez în niciun fel. De când eram copil, am fost educat în cultul muncii şi, ca elev, în vacanţe, participam la toate lucrările agricole. În serviciu, nu am acceptat nici din partea mea, dar nici a subordonaţilor mei, tragerea de timp şi lucru de mântuială.“

Profil

Născut. 10 mai 1934, comuna Ciuperceni, judeţul Gorj
Studii. Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti
Familie. Căsătorit, două fiice, doi nepoţi