Târgu-Jiu: Gheorghe Ecovescu, ultimul ucenic al lui Iosif Kebber

Gheorghe Ecovescu a pictat zeci de icoane pe lemn

De la vârsta de 23 de şi până în prezent, a restaurat şi recondiţionat picturi din peste 50 de biserici şi mănăstiri, atât din Gorj, cât şi din alte judeţe ale ţării. Este specializat în tehnica fresco, soţia sa călcându-i pe urme.

A descoperit primele taine ale artei la vârsta de şase ani, când a realizat un portret al mamei sale, ţesând la război, atras fiind de sunetul suveicii care semăna culoare în firele de bumbac şi lână. „Acesta a fost primul contact cu acuarela. Din păcate, nu am avut un îndrumător în timpul şcolii generale, aşa că a trebuit să învăţ singur. Reproduceam dupa icoane. Fiind atras de frumuseţile locului natal, cu ajutorul cărbunelui făcutdin lemn de alun ars în oala cu nisip, am început să imortalizez natura vie. Zilnic desenam câte cinci peisaje“, spune pictorul.  La vârsta de 13 ani a început să facă primele portrete în cărbune, ale vecinelor care îi erau modele: « Baba veta torcând lana», Mătuşa Maria păzind caprele», «Filimon făcând cu cazanul». La 14 ani, a dat admiterea la Liceul de Artă Plastică din Craiova, unde a avut ghinionul sa pice la o diferenţă foarte mică, neavând niciun îndrumător. A continuat studiile la Liceu din Baia de Fier, iar in clasa a zecea, s-a transferat la Liceu de Constructii numărul 4 din Târgu-Jiu. „In 1985, m-am înscris la Comisia de pictură a Patriarhiei Române, pe şantierul pictorului Caloporeanu din Craiova. Fiind la o vârstă înaintată, în perioada respectivă nu avea lucrări şi am fost nevoit să îmi iau tranferul la un alt pictor, pe şantierul din Baia de Fier, la Biserica monument istoric cu hramul Duminica Tuturor Sfinţilor. A fost prima biserică unde am lucrat ca ucenic, sub îndrumarea pictorului restaurator Teodora Ianculescu Spătaru. Eram fascinat de pictura bizantină şi nu mi s-a părut deloc greu“, adaugă pictorul. După aceea, plecând din localitate, în 1985, şi-a luat transferul pe şantierul pictorului Iosif  Kebber, în Târgu-Jiu. Timp de patru ani, a fost ucenic al maestrului Kebber, executând în atelierul lui o serie întreagă de icoane pe lemn şi peisaje în ulei. „A fost un pas important în cariera mea, pentru că am avut onoarea să studiez alături de maestru până în ultima clipă de viaţă a acestuia, în 1989. Am fost ultimul ucenic al lui Iosif Kebber“, spune Gheorghe Ecovescu.

Pictează pe coveţi şi oale de pământ

După moartea lui Kebber, a fost repartizat pentru continuarea studiilor ca stagiar pe şantierul maestrului Grigore Popescu, alături de care a continuat stagiatura pe diferite şantiere din ţară. În anul 2000, a cumpărat o casă în Târgu-Jiu, unde şi-a făcut propriul atelier de pictură. Aici se găsesc zeci de icoane, unele pictate de el, iar altele  din colecţii particulare. „Practic, atelierul este un mic muzeu, unde am încercat, de-a lungul timpului, să colecţionez obiecte de artă şi icoane pe care vreau sa le recondinţionez“, adaugă pictorul. În perioada de iarnă stă  zilnic în atelier timp de câteva ore, pictând în special icoane pe lemn şi pe diferite obiecte vechi, printre care coveţi şi oale de pământ.


 Cum s-a implicat familia dumneavoastră în susţinerea activităţii pe care o desfăşuraţi?

G.E.: Dumnezeu m-a binecuvantat cu o soţie care a fost atrasă de artă şi, în timp, însoţindu-mă pe toate şantierele de pictur, şi-a însuşit o mare parte a tehnicii picturii bizantine şi restaurării. Soţia mea a fost influenţată şi de viaţa si activitatea  profesională  a marelui pictor Protcenco şi a nevestei sale Pelaghia, precum şi a pictorului Pârvu Mutu, motive pentru care m-a urmat şi m-a susţinut în activitatea profesională.

Daca aţi fi din nou tânăr, ce meserie v-aţi alege?

G.E.: Cu certitudine, aş lua-o de la capăt. Nu regret nicio clipă că am ales acest domeniu. Împlinirile şi satisfacţiile sufleteşti m-au făcut să îmi dau seama că pictura face parte din mine. Nu e nimic mai frumos pentru un artist decât să îi fie apreciate lucrările. Sentimentul pe care mi-l dă orice activitate desfăşurată în domeniu este unul de împlinire sufletească imensă.

Ce-i place

Călătoriile, în mod deosebit, pentru documentarea artistică. Îmi place să ascult muzică clasică şi bizantină, pentru că mă relaxează şi mă binedispune. Îmi place să merg la pescuit şi sa stau în natură. Prefer chefurile în natură, cu prietenii.

Ce nu-i place

Nu suport minciuna, prefer adevărul, chiar dacă este dureros. Nu îmi plac dezordinea, locurile aglomerate şi ipocrizia. Evit să iau decizii pripite , din cauza cărora aş putea avea de pierdut. Nu îmi plac promisiunile neonorate şi oamenii cu mai multe feţe.