Târgu-Jiu: Georgiana Bucălae - Asistenta care se teme de injecţii

Lucrează la Unitatea de Primiri Urgenţe din cadrul Spitalului Judeţean Tudor Vladimirescu. Se ocupă de cele mai grave cazuri medicale, dar are o sensibilitate extraordinară.

Munca pe care o desfăşoară nu este la îndemâna oricui. Cazurile extreme nu o mai impresionează după un an şi jumătate de când lucrează la Unitatea de Primiri Urgenţe, acolo unde vin persoane în stări deosebit de grave. Cu toate acestea, Georgianei îi este teamă de injecţii. În urmă cu puţin timp a fost la un medic stomatolog şi a plâns atunci când i s-a făcut injecţia pentru anestezie. „Îmi este frică de injecţii, tocmai de aceea încerc să fiu cât pot de blândă cu pacienţii. Nu suport să mi se facă. Am fost la medicul dentist şi am plâns când mi-a făcut anestezia“, ne spune Georgiana.

De la medicina de familie la urgenţe

Imediat după ce a terminat Şcoala sanitară, Georgiana s-a angajat la cabinetul unui medic de familie. Nu i-a plăcut ceea ce făcea pentru că nu pratica meseria pentru care se pregătise. „La cabinetul de medicină de familie nu prea mi-a plăcut, pentru că nu-mi făceam meseria. Eram mai mult secretară, pentru că scriam reţete şi ţineam evidenţa pe calculator şi doar foarte rar mai făceam câte o injecţie“, povesteşte Georgiana.

S-a angajat apoi la Secţia de Urgenţe de la Spitalul 700, după care s-a mutat la Secţia medicală de la Spitalul Judeţean Tudor Vladimirescu, iar de un an şi jumătate îşi desfăşoară activitatea la Unitatea de Primiri Urgenţe. Prima dată când a văzut un om rănit i s-a făcut rău, dar s-a obişnuit cu astfel de cazuri şi acum a ajuns să nu o mai impresioneze nimic. „M-am adaptat destul de repede la urgenţe, chiar din prima săptămână. Colegii m-au ajutat la început şi nu mă lăsau singură. La început mi-a fost rău. Am avut o senzaţie de ameţeală şi am ieşit afară la aer“, ne spune Georgiana.

„Încerc să îmi fac cât mai bine meseria“

La Unitatea de Primiri Urgenţe, munca este foarte dificilă. În orice moment pot să apară cazuri foarte complicate, iar unii pacienţi sunt recalcitranţi. „Vin tot felul de cazuri, de la victime în accidente de circulaţie şi până la persoane rănite. Unii sunt recalcitranţi, iar alţii sunt mulţumiţi de ajutorul pe care-l acordăm. Nu mă mai şochează nimic şi încerc să nu mă implic emoţional şi încerc să-mi fac cât mai bine meseria“, povesteşte Georgiana. Are alături un colectiv minunat. „Atunci când vin foarte multe cazuri şi nu putem să le facem faţă, venim la serviciu chiar dacă suntem liberi. Suntem ca o familie şi ne ajutăm atunci când este nevoie“, încheie Georgiana.

Ce-i place
„Mă simt bine când ajut oamenii aflaţi în suferinţă şi mă bucur atunci când aceştia reuşesc să se vindece. Sunt mulţumită atunci când bolnavii îmi sunt recunoscători pentru că am fost alături de ei şi s-au însănătoşit.“

Ce nu-i place
„Nu suport să fiu minţită. Nu îmi sunt pe plac oamenii falşi, care sunt îngâmfaţi şi au impresia că ei sunt buricul universului şi se cred superiori celorlalţi. Îi detest pe cei neciopliţi, cu toate că în meseria mea întâlnesc multe persoane de acest fel.“

Întrebări şi răspunsuri
Au fost pacienţi cu care te-ai reîntâlnit după ce au ieşit din spital şi ţi-au mulţumit pentru că i-ai ajutat?
G.B.: Mama unui băiat care venise în şoc anafilactic, după ce a fost muşcat de şarpe, mi-a mulţumit după ce s-a făcut bine. Sunt unele dintre cele mai frumoase momente ale acestei meserii.
Ce au spus părinţii când au aflat că vei lucra la urgenţe?
G.B.: Au fost mândri de mine şi întotdeauna m-au încurajat. Au avut încredere în mine că voi reuşi să fac ceea ce îmi place şi că voi fi apreciată pentru munca mea.