Târgu-Jiu: Florentina Manoilă, logopedul cu răbdare de fier
0
Lucrează ca logoped de aproape 30 de ani, iar de-a lungul carierei s-a confruntat cu cazuri unice, pe care a reuşit să le rezolve. Datorită ei, copiii reuşesc să se exprime corect.
La îndemnul părinţilor, Florentina Manoilă a urmat Liceul Pedagogic, Secţia Învăţători, în municipiul Craiova. Acolo, desfăşurând practică pedagogică, s-a ataşat de copii şi a început să îi placă această activitate. „Am vrut să cunosc mai multe despre psihologia copilului şi educaţia lui, de aceea am urmat cursurile Facultăţii de Pedagogie din Bucureşti, unde m-am specializat în educaţia copiilor. Voind să mă întorc aproape de meleagurile natale, am luat repartiţie în 1975 la Şcoala Ajutătoare, ca profesor defectolog“, spune Florentina Manoilă. Aici învăţau copii cu un nivel intelectual mai scăzut, care nu puteau să facă faţă cursurilor din şcoala de masă. „În acea perioadă predam toate materiile la clasele I-IV. A fost foarte greu, deşi erau copii puţini, dar fiecare dintre ei avea nevoile lui. Mi-a trebuit foarte multă răbdare. Parctic, aici m-am specializat să lucrez cu copiii cu dizabilităţi“, adaugă logopedul. Printr-un complex de împrejurări, în anul 1981, postul de defectolog s-a desfiinţat şi Florentina Manoilă s-a titularizat la Centrul Logopediv Interşcolar numărul 12, în cadrul Şcoalii Generale Constantin Brâncuşi. „E o activitate foarte grea, care solicită multă răbdare, îţi trebuie mult har şi fler, fără de care nu prea poţi să desfăşori o activitate terapeutică. Întâlnesc copii cu aceleaşi tulburări de vorbire, dar fiecăruia în mod individual trebuie să îi aplic terapia specifică“, a mai spus Florentina Manoilă. Din 1985 până acum câţiva ani a fost singurul logoped din Târgu-Jiu care lucra cu copiii cu dizabilităţi verbale din învăţământul de masă. „Din 1981 fac terapie logopedică şi pot să spun că meseria m-a ales pe mine. Am fost foarte solicitată, pentru că veneau foarte mulţi copii din judeţ la cabinet. Cazurile s-au înmulţit foarte mult, nu e vorba numai de copiii cu nivel intelectual normal, dar cu defecte de limbaj, a trebuit să includem şi cazurile de copii cu nevoi speciale, care au fost integrraţi în învăţământul de masă şi majoritatea au tulburări de limbaj“, precizează logopedul.
17 ani de pescuit
În timpul liber, Florentina Manoilă nu refuză o partidă de pescuit cu soţul ei. Nu de puţine ori a reuşit să stârnească invidia pescarilor de pe baltă, atunci când reuţea să prindă mulţi peşti. „Pasiunea pentru pescuit reprezintă o metodă de relaxare şi deconectare. După o zi obositoare, mă simt bine în mijlocul naturii, iar susurul apei mă relaxează foarte mult. A fost o perioadă în care eram foarte stresata, iar soţul meu m-a luat la peşte. A fost suficient să prind primul peşte, apoi, încet încet, am început să mă documentez şi să îmi montez singura lanseta şi momeala. Am foarte mult noroc“, spune cu mândrie Florentina Manoilă.
Care au fost cele mai mari satisfacţii în activitatea desfăşurată până acum?
F.M. Faptul că am reuşit să corectez copiii, să le redau o vorbire corectă, clară, cursivă, să redau zâmbetul pe faţa lor şi a părinţilor, să le spulber părinţilor ideea că fiul sau fiica lor are probleme. Cu fiecare copil corectat, eu am o realizare, de care m-am bucurat şi care mi-a adus satisfacţii în plan profesional.
Ce înseamnă o zi perfectă la dumneavoastră?
F.M. O zi perfectă este atunci când mă simt împlinită din punct de vedere profesional, fericită şi optimistă pentru ce va urma. După ce îmi desfăşor activitatea, abia aştept să ajung în sânul familiei, să ne împărtăşim ideile, reuşitele sau aspectele mai puţin nereuşite, căutând să găsim o rezolvare.
Ce-i place
„Să-mi petrec timpul liber în sânul familiei, cu soţul şi copiii mei. Îmi place să mă bucur de reuşita activităţii mele profesionale. Îmi place să pescuiesc, mă relaxează. Mă pricep şi sunt destul de cunoscută în rândul pescarilor. “
Ce nu-i place
„Nu îmi plac minciuna, ipocrizia, oamenii fără caracter, pe care îi depistez imediat. Nu îmi place să îmi dezamgesc familia şi prietenii. Nu suport violenţa, mă marchează, mă întristez când văd astfel de fapte la televizor sau pe stradă. Nu îmi place bârfa.“
Se încarcă comentariile...
