Târgu-Jiu: Tudor Gheorghe Calotescu, electricianul care scrie poezii

Membru al Cenaclului Epigramiştilor Olteni, şi-a lansat recent cartea intitulată „Istoria Clipei“, cu versuri simple şi directe despre viaţă şi dragoste.

A descoperit pasiunea pentru poezie de la o vârstă fragedă, însă spune că istoria este prima sa dragoste. „Am avut o înclinaţie spre partea umanistă, deşi «trăiam» geometria, care mi se pare foarte apropiată de poezie. Citesc literatură din clasa a patra, iar «Legendele Olimpului» au fost preferatele mele. Istoria rămâne însă prima mea dragoste. Am fost olimpic naţional la istorie în clasa a opta“, spune poetul.

După ce a copilărit în Valea Jiului, la şapte ani s-a mutat cu părinţii în Gorj. „Am venit cu familia la Motru. Mi-a fost greu să mă despart de colegii de clasă. În prima zi petrecută la Motru m-am rătăcit, când m-am dus să caut o cutie poştală ca să le trimit prietenilor o scrisoare“, îşi aminteşte poetul. A ales apoi să urmeze Liceul Industrial de Marină din Orşova. „După liceu, am lucrat o lună ca bucătar, pe o macara plutitoare, la Călăraşi. Ştiam să gătesc pentru că mama mea a murit când aveam nouă ani şi a trebuit să învăţ, însă acolo a trebuit să fac mâncare pentru 26 de oameni. Pentru că nivelul apelor scăzuse şi nu mai existau locuri de muncă, am ales să revin acasă. M-am angajat ca electrician, la minerit, în Motru“, precizează bărbatul stabilit acum la Târgu-Cărbuneşti.

Adrian Păunescu, un idol

În perioada liceului a fost însă apropiat de lumea literară. „Am fost membru al Cenaclului Eftimie Murgu de la Orşova, apoi, tot la Orşova, am făcut două spectacole cu Gabriel Asproiu. Eu eram poreclit Lenin, iar el Stalin. Era un protest, pentru că în turneul Cenaclului Flacăra nu era prinsă şi Orşova. Adrian Păunescu l-a trimis pe domnul Constantin Dragomir să vadă spectacolul. Acesta a văzut sala plină şi efectul asupra publicului şi ne-a invitat la două spectacole. La Craiova l-am întâlnit pe Adrian Păunescu. Era un om impunător şi ne-a zis în glumă: «Voi nu vedeţi ce mare sunt, voi cu mine vă puneţi?». Era un om nemaipomenit. Am scris două poezii în memoria lui“, spune cărbuneşteanul.

Timp de două decenii, după absolvirea liceului, acesta s-a îndepărtat de literatură şi s-a dedicat meseriei de electrician, pentru ca, recent, într-un moment critic, să-şi redescopere spiritul creator. La mijlocul acestei luni a lansat şi primul volum de poezii, intitulat „Istoria Clipei“. Aşa cum însuşi autorul spune, în această carte cititorului i se oferă 47 de poezii directe, necomplicate, care tratează problema existenţială şi iubirea ca fenomen universal.

De cât timp scrieţi poezii?
De la 13 ani. Compunerile mele erau ascultate mai ales de fete. Am avut o profesoară care nu suporta să fii original, dar asta nu m-a împiedicat să fiu creativ. Mi s-a părut o luptă frumoasă, pentru că aveam succes, deşi doamna profesoară nu mă aprecia. Acum spun că e de ajuns un vis pe seară, adică să scriu o singură poezie pe zi.

Aveţi un autor preferat?
Eminescu este deasupra tuturor. Chiar dacă unii îl contestă, este un poet care a scris din suflet. Poezia lui uneori te eliberează, alteori te consumă. Îmi plac Minulescu, Slavici, Marin Preda, Eugen Barbu, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. Cine iubeşte literatura nu prea are preferaţi. La fiecare găsesc mesajul şi bucuria scrisului.

ce-i place
„Să cunosc oamenii. Şi viaţa chiar m-a ajutat să fac acest lucru. Nu risipesc din mine prea mult, dar sunt apropiat de oameni şi încerc să-i înţeleg. Ador lectura. Am avut noroc cu un profesor de limba română, care a ştiut ce cărţi să-mi pună în mână, încă din clasa a IV-a.“

ce nu-i place
„Multe lucruri aş putea să enumăr. Nu-mi place politicul, e răul necesar pentru o viaţă publică decentă. Nu suport minciuna, însă sunt iertător şi încerc să le explic oamenilor că nu este bine să minţi. Cea mai mare calitate a mea este că ştiu să ascult.“
profil