Târgu-Jiu: Dumitru Dănău, contraspionul care a devenit scriitor

Timp de 15 ani, Dumitru Dănău a fost contraspion, având zeci de misiuni dificile. După revoluţie, a ales să se retragă şi s-a mutat în universul cărţilor, având la activ mai multe volume publicate.

Este pasionat de lectură încă din copilărie, când citea fie lectura şcolară, literatura din perioada comunistă şi literatura universală. Încă de atunci, a reuşit să îşi elaboreze o bibliotecă cu titluri importante. „Când mă duceam la şcoală, îmi cumpăram o pâine, Gazeta Literară şi câte o carte. Aşa am reuşit să strâng până în ziua de astăzi aproape 2.000 de volume“, spune Dumitru Dănău. După absolvirea Şcolii Pedagogice, a fost recrutat să meargă în armată, la un regiment de securitate-intervenţie, la Tecuci. „În armată, eram student la Facultatea de Filologie la fără frecvenţă la Cluj. Instructorul politic nu mi-a dat voie să merg la examene, mi-a zis că devin burghez şi părăsesc armata. În 1958, am mers la cursuri de limbi străine, la Băneasa timp de trei ani de zile, la Şcoala de Ofiţeri de Securitate, unde se făceau pregătiri pentru spionaj şi contraspionaj. Am studiat mai multe specialităţi şi limba germană. Şcoala era condusă de un colonel evreu, profesorii erau evrei, greci şi nemţi, numai români nu erau“, adaugă acesta. În 1961, a început să lucreze la Direcţia de Contraspionaj. De atunci, a început activitatea de derusificare a Ministerului de Interne şi Securităţii. S-au făcut primele acţiuni de scoatere din aparat, care aparţineau de fapt KGB-ului şi ENKVD-ului. „Am lucrat ca şi contraspion timp de 15 ani. A fost o perioadă frumoasă, dinamică, captivantă, dar cu o extrem de mare răspundere. Când te implici într-o misiune de contraspionaj, trebuie să fii foarte atent, să nu faci greşeli şi să nu te trădezi“, spune fostul ofiţer.

Scriitor şi poet

După aceea, a fost şeful Oficiului de Informare Documentară din Ministerul de Interne. Munca presupunea studierea presei străine, mai exact a literaturii, tehnicii, în principiu tot ce era informaţie din media. A fost şi redactor şef al revistei Securitatea. Apoi, a lucrat în Serviciul Central de Analiză şi Sinteză din Ministerul de Interne, timp de nouă ani. „A urmat revoluţia din 1989, a avut loc mitingul, eram la serviciu şi n-am vrut să părăsesc. M-am trezit cu revoluţionarii în clădire. Am avut noroc că au fost civilizaţi. Ne-au întrebat de armament, crezându-ne terorişti, dar nu aveam, pentru că fusese depus la rastel“, adaudă Dumitru Dănău. După revoluţie, s-a retras la Câmpofeni, în satul natal, unde a urmărit evenimentele, literatura din media privind interpretarea evenemintelor, s-a documentat, având ţintă ideea de a scrie o carte cu privire la ce s-a întâmplat. „M-am pensionat pentru că aşa am vrut, nu am regretat acest pas. Era vremea unei schimbări. Prima carte scrisă este «Comandouri anti-teroriste». Am mai publicat romanul «Cu moartea pre moarte călcând», despre al doilea război mondial, trei volume de poezii şi ultima carte, «Culorile Focului»“, încheie scriitorul.

Aţi fost profesor. Cum a fost acea perioadă?

În 1996, am fost solicitat să predau Limba germană. Am predat la o şcoală şi trei licee, timp de trei ani. A fost o perioadă excelentă, am avut elevi buni. Limba germană este o limbă extraordinară, un univers de cultură de mii de ani. Într-adevăr, este şi foarte grea. Este singura care trebuie învăţată şi de germani zi de zi.

Despre ce este vorba în ultima carte pe care aţi publicat-o?

Este vorba despre evenimentele din decembrie 1989, preliminariile acestor evenimente, istoria Europei Libere, singura sursă de informaţie din acea perioadă, programele de luptă ale Securităţii cu Europa Liberă, evenimentele de pe 21 şi 22 decembrie. Documentarea a fost din 1990 până în 2005, şi atunci am început să o scriu. Anul acesta am publicat-o.

Ce-i place

Să călătoresc foarte mult în spaţiul şi galaxia literelor, fiind şi poet şi scriitor. Petrec foarte mult timp în bibliotecă, mi-am însuşit acest univers. Îmi plac  etnografia şi folclorul şi am făcut studii tematice de pe Valea Jaleşului. Am editat un florilegiu numit „Poeţi de pe Jaleş“, în cadrul societăţii culturale Jaleşul Stolojani. Îmi place muzica, în special opera.

Ce nu-i place

E o oroare pentru mine să văd vulgarităţi în media, provenite de la oameni politici, care ne reprezintă în Parlament. Agresiunea de tip vulgar lingvistic nu o suport nici în familie. Nu îmi place minciuna, de la care pleacă hoţia, dezinformarea şi mitografierea în scopuri personale, pentru a părea ceea ce nu eşti. Nu suport ca cineva să jignească femeile.