Târgu-Jiu: Decebal Crăciun, sculptorul care dă viaţă lemnului

A început să sculpteze dintr-o simplă joacă, dar acum se poate mândri cu nenumărate sculpturi din lemn, în care a pus suflet. Îmbină pasiunea cu meseria şi lucrează alături de tatăl său într-un atelier de tâmplărie.

Încă de când avea şapte ani, Decebal era pasionat de sculptură. „Când eram mic, făceam portrete din lut. Dacă la început o joacă, apoi am început să iau totul în serios. Tatăl meu a fost cel care m-a încurajat să scot tot ce e mai bun din ce fac. Părinţii mei au pictat, mama încă mai pictează, dar tatăl meu s-a apucat de tâmplărie în urmă cu aproape 30 de ani şi a început să şi sculpteze“, spune Decebal. A urmat şcoala generală în comuna Hurezani. La 14 ani, a început să cioplească în lemn. „Modelajul în lut este mult mai uşor, pentru că ai posibilitatea să refaci sculptura dacă greşeşti. În lemn, ai o singură încercare. Mi-a fost la îndemână materialul şi prima dată am început să sculptez motive antropomorfe: portrete, oameni şi nuduri. Primele modele au fost părinţii mei, surorile, prietenii, dar şi personaje mitologice“, adaugă sculptorul. A urmat Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Craiova, secţia Sculptură. „Pentru mine, profesorul Dorel Oprescu a fost un om desăvârşit. Am învăţat foarte multe de la el, explica foarte bine. După absolvirea liceului, am participat la o expoziţie de grup cu colegii, cu lucrările de diplomă. Eu am expus un portret de african şi un Hades“, spune Decebal.

Face mobilă unicat

După liceu, a început să se perfecţioneze în sculptura din lemn şi a renunţat la modelajul în lut. „Am lucrat o perioadă la Bucureşti pentru sculptorul Ovidiu Maitec, fiind ucenicul lui timp de un an şi jumătate. A fost o experienţă extraordinară. Mi s-a oferit posibilitatea să lucrez cu un om despre care învăţasem la şcoală. M-am abăut de la motivele antropomorfe şi am început să sculptez motive zoomorfe. L-am ajutat să sculpteze un arici, un radar pasăre, au fost lucrări care necesitau multă răbdare. Atunci am început să lucrez abstract, fiind influenţat de Maitec“, adaugă Decebal. A revenit în localitatea natală, la Hurezani, unde lucrează la atelierul de tâmplărie, alături de tatăl său. „Luăm comenzi şi facem mobilă la comandă, cu diverse motive florale. Este o meserie frumoasă, care m-a ajutat foarte mult şi la sculptură. Facem obiecte unicat, de la mese până la mobilier complet pentru dormitoare sau livinguri“, mai spune sculptorul. A participat la câteva expuneri şi, cu ocazia aceasta, a primit şi comenzi pentru a realiza totemuri. „De obicei, cel mai mult dintre lucrările mele îmi place ultima. Când nu mă ocup de tîmplărie, sculptez. Acum m-am înscris şi la facultate, este un vis al meu de zece ani, pe care nu mi l-am putut îndeplini, dar anul trecut am reuşit“, încheie Decebal.

Ce planuri de viitori de viitor ai?

Prioritatea numărul unu este să termin facultatea cu brio. Aş vrea să expun în cât mai multe locuri, astfel încât oamenii să poată vedea lucrările mele. Mi-aş dori foarte mult ca, la un moment dat, să pot împărtăşi experienţa mea şi altora şi să predau sculptură.

Care este ultima expoziţia la care ai participat?

Ultima expoziţie, de desen şi sculptură, a avut loc la Galeriile Municipale de Artă, unde am expus alături de prietenul şi profesorul meu, pictorul Marius Turcitu. Printre lucrările expuse aici se numără în principal sculpturi cu motive zoomorfe.

Ce-i place

Pasiunea mea principală este sculptura. Îmi place să ascult muzică, în special trupe precum Massive Atack şi Portishead. Îmi place foarte mult istoria şi citesc cărţi istorice. Mă relaxez atunci când sunt la volanul maşinii. Atunci când vizitez un oraş nou, prima dată merg la muzeu, pentru că acolo se află maximul de cultură pe care îl găseşti într-un oraş.

Ce nu-i place

La oameni nu îmi place că sunt laşi şi nu au onoare. Nu suport minciuna. Din păcate, în ziua de astăzi, nu prea poţi să ai încredere în oameni. Nu îmi place vorbăria multă şi lucrurile spuse fără sens. Nu agreez persoanele cu două feţe şi bârfa.