Târgu-Jiu: De 40 de ani alină durerea de măsele: „Îngrijirea dinţilor înseamnă păstrarea sănătăţii“

În mai bine de patru decenii de activitate, le-a oferit servicii stomatologice tuturor celor cu probleme dentare care i-au trecut pragul. Constantin Cocheci practică această meserie cu succes chiar şi la cei 71 de ani ai săi.

Consideră că îngrijirea dinţilor este una din datoriile cele mai importante pentru păstrarea sănătăţii, întrucât are repercursiuni asupra întregului organism, iar atunci când are în faţă un pacient concentraţia este maximă şi nici măcar nu mai aude ce se vorbeşte în jurul său. Constantin Cocheci se află în slujba stomatologiei de mai bine de patru decenii şi practică această meserie cu succes chiar şi la cei 71 de ani ai săi. „Secretul este să ai dragoste faţă de meserie şi îngăduinţă faţă de pacienţi, nefăcând diferenţierea între ei“, mărturiseşte medicul stomatolog. Acesta a copilărit în satul Brădiceni, unde a urmat clasele primare şi gimnaziale, după care viaţa sa a luat o întorsătură demnă de paginile unei cărţi. „După ce l-au arestat pe tata, când n-aveam decât 14 ani şi dădusem examenul de admitere la Liceul Tudor Vladimirescu, m-au exmatriculat şi nu m-au mai reprimit. Tatăl meu fusese arestat politic, pentru viziune anticomunistă, iar directorul liceului nu a vrut să mă mai primească la clasă, deşi eram trecut în catalog. Prin bunăvoinţa domnului procuror Pănoiu am fost reprimit la liceu, exact în perioada tezelor, când directorul fusese chemat la minister“, declară Constantin Cocheci.

Are cabinetul său

Până în clasa a X-a, acesta a stat la internat, ulterior fiind mutat la gazdă, întrucât mama sa nu mai avea bani să suporte cheltuielile de la cămin. „Îmi aducea de acasă lemne şi mâncare, iar gazda venea şi stătea cu mine doar când primeam pachet. După terminarea liceului, datorită originii sociale nu se putea intra la facultate, optând pentru profesia de pedagog la Şcoala de Meserii de la Peştişani, iar după doi ani am plecat în armată“, povesteşte stomatologul târgujian. Constantin Cocheci a fost militar în termen la Securitate şi Pază, unde a avut ocazia să urmeze Şcoala Sanitară din Bucureşti. „După armată, am făcut trei ani la Şcoala Sanitară Postliceală Craiova, iar apoi şase ani la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi, unde am avut cea mai fericită perioadă a vieţii mele. Eram foarte apreciat acolo, iar în anul III asiguram asistenţă medicală studenţilor pe timpul nopţii. Imediat după facultate am profesat un an la Severin, dar, pentru că mama s-a îmbolnăvit de cancer, m-am întors în comuna natală, unde am înfiinţat pentru prima dată unul dintre cele mai dotate cabinete medicale de stomatologie din mediul rural“, declară Constantin Cocheci. În anul 1975, medicul stomatolog s-a mutat la Târgu-Jiu, la dispensarul fabricii de ciment, pentru ca doi mai târziu să se transfere la Policlinica Stomatologică , de pe strada 8 Mai, ocupând acolo şi funcţia de director. În anul 1989 a ieşit la pensie, dar profesează şi acum într-un cabinet stomatologic particular. „Am tratat şi operat sute de mii de oameni“, încheie Constantin Cocheci.

Ce-i place:
„În primul rând, să muncesc şi să respect oamenii. Îmi place muzica simfonică, populară şi îmi petrec timpul liber citind şi urmărind diverse filme, în special cele de educaţie sanitară. Urmăresc cu interes toate emisiunile din sport. Chiar şi eu am practicat aproape toate sporturile, inclusiv fotbal am jucat, mai ales în timpul liceului“.

Ce nu-i place:
„Nu suport laşitatea şi oamenii meschini, slugarnici. În permanenţă am întâlnit astfel de persoane, dar caut să mă port cu demnitate, fără a-i jigni. Nu-mi plac oamenii care se cred profesionişti şi profitorii. Întotdeauna încerc să stau departe de aceste categorii de persoane“.

De ce a ales meseria de stomatolog?

„Mi-a plăcut din copilărie datorită tangenţei care am avut-o cu medicul curant Nicolae Hazmaş. Mi-a plăcut să învăţ foarte mult în acest domeniu, încă din tinereţe. Părinţii mei erau foarte încântaţi de această opţiune de a deveni stomatolog. Mai aveam rude care îmbrăţişaseră această meserie, însă pentru a-mi împlini visul a trebuit să trec peste multe obstacole, chiar din timpul liceului.“

Care este cea mai mare satisfacţie de până acum?

„Sunt mândru că am reuşit să-mi rezolv toate problemele profesionale la un nivel cât mai conştiincios. Dacă ar fi să mai aleg o dată, aş face la fel şi aş opta tot pentru profesia de medic stomatolog, dar nu în condiţiile de la ora actuală, ci la pregătirea care se făcea pe timpul studenţiei mele. De satisfacţie deplină am parte de fiecare dată când pacienţii mei pleacă mulţumiţi de la cabinet, îndepărtându-le durerea.“