Ceasornicăria, pe cale de dispariţie la Târgu-Jiu

Au rămas patru din zeci de ceasornicari câţi erau în oraşul lui Brâncuşi în urmă cu un deceniu. Vasile Sprânceană se numără printre cei care vor trage cortina peste această profesie, după 35 de ani de muncă şi mii de solicitări.

Îl găseşti uşor, în micul său atelier din magazinul Parâng din Târgu-Jiu, însă cu greu îl poţi convinge să se oprească din reparat şi să vorbească despre meseria căreia i-a dat şi un nume: „prima dragoste”. Pendule, ceasuri de mână, de perete, unele scumpe, altele cu valoare sentimentală, toate măsoară acum zgomotos trecerea timpului, după ce au trecut prin mâinile lui Vasile Sprânceană.

Oamenii vin cu încredere la „doctorul ceasurilor” de câteva decenii, care a ajuns să practice această meserie din întâmplare şi care, chiar dacă ar vrea să transmită mai departe îndeletnicirea, nu ar avea cui. „E greu să spun câte ceasuri mi-au trecut prin mână în cei peste 30 de ani de activitate, mii, zeci, sute de mii. Vin la mine oameni din justiţie, medicină, politicieni, cu ceasuri din toată gama, elveţiene, nemţeşti, dar eu îmi tratez toţi clienţii la fel. Acum, noi, ceasornicarii, ne numărăm pe degetele de la o singură mână. Mă bucur pentru mine, pentru că am multe comenzi, nu mă pot plânge de clienţi, întrucât am continuitate, dar pentru populaţie nu e bine. Nu este exclus să fie pe cale de dispariţie această meserie. Eu am fete şi au avut alte înclinaţii, nepoţulului meu nu ştiu dacă i-ar plăcea să mă urmeze, cert e că nu a venit nimeni să-mi spună că are un băiat sau o fată să-i iniţiez. Eu de aici voi ieşi la pensie, pentru că o pot numi prima dragoste, iar la lucrul pe care îl faci cu plăcere nu renunţi uşor. Dacă clientul este mulţumit, remuneraţia vine de la sine”, mărturiseşte târgujianul.

El însuşi recunoaşte că nu poţi să faci din ceasornicărit o avere, însă dă  garanţia că poţi să duci din asta o viaţă liniştită. „Nu poţi să faci avere din asta, dar poţi să trăieşti decent. Nu ştiu un meseriaş procopsit din asta, dar e o profesie curată. Aici trebuie să vină oameni care nu au pretenţii majore. Singura investiţie permanentă este în scule”, susţine ceasornicarul. Acesta şi-a descoperit îndeletnicirea întâmplător, în urma unui eşec transformat ulterior în şansa vieţii sale.

Ceasornicăria, descoperită întâmplător

 „Am încercat să dau la liceu şi nu am reuşit. Pentru părinţii mei, oameni de la ţară, nu conta că voi urma un liceu sau o şcoală profesională. De lucrurile meşteşugăreşti am fost atras de mic, dar de ceasornicărie m-am apucat decât după ce am fost şcolit”, mai spune Vasile Sprânceană.

După ce a fost instruit timp de trei ani de zile la Cooperativa de Consum Gorj, din 1975 a început să practice cu succes această profesie, iar aprecierile nu au întârziat să apară. „Sunt foarte mulţumit de rezultat. Vin aici, la domnul Vasile Sprânceană, de 30 de ani. Am fost şi la alţi ceasornicari, de prin alte oraşe, dar priceput ca dânsul n-am găsit. Am venit de la Turcineşti să schimb o baterie şi o curea. Vreau să-i aduc un ceas din timpul armatei, mecanic, să văd dacă poate să mi-l repare”, a declarat Eugenie Vintilă, unul dintre clienţi, în vârstă de 75 de ani.

Şi tocmai pentru că toţi cei care îi trec pragul atelierului îl recomandă, la Vasile Sprânceană apelează şi oameni din Craiova, Petroşani şi din alte oraşe învecinate cu Gorjul.  De lucrările simple se ocupă de loc, în prezenţa clientului, iar cele sofisticate sunt păstrate pentru câteva zile. Târgujianul nu are acasă o colecţie de ceasuri, însă toate pe care le are, vechi, întrucât este adeptul lor, funcţionează şi măsoară timpul cu precizie.

Cel mult 30 de lei o reparaţie

Fiecare lucrare făcută în atelierul lui Vasile Sprânceană costă între 1,5 şi 30 de lei, în funcţie de complexitate. Pot fi schimbate baterii, curele, dar şi obiectele uzate din interiorul unui ceas vechi. „Cei mai mulţi vin cu ceasuri de care sunt legaţi sufleteşte. Cele mai grele intervenţii sunt la ceasurile de porumbei, care măsoară timpul de zbor, pentru că sunt mai complexe, trebuie să pierzi  mai mult timp”, încheie târgujianul.