Târgu-Jiu: Angelica Mirea, solista care predă arta interpretării

Foto: Angelica Mirea

A învăţat să cânte de la grădiniţă, având-o ca model chiar pe mama sa. Nenumăratele premii obţinute în copilărie au determinat-o să se îndrepte către o carieră muzicală.

Sensibilă, credincioasă şi mereu în slujba folclorului. Aşa ar putea fi descrisă interpreta Angelica Mirea, care a descoperit gustul pentru cântecul popular de la o vârstă fragedă. „Am început cu serbările şcolare de la grădiniţă. Am învăţat să cânt de la mama mea care îmi fredona tot timpul prin casă cântecele Mariei Lătăreţu, ale Filofteei Lăcătuşu şi ale Mariei Tănase. Primul cântec pe care l-am învăţat de la mama a fost „Radu mamii, Radule”, îşi aminteşte tânara interpretă. Cea care i-a deschis porţile către folclor a fost tot cea care a făcut-o să îndrăgească muzica populară. „Mama m-a înscris la clubul elevilor din Târgu-Jiu, la secţia de muzică populară, avându-l ca profesor, la vremea aceea, pe Dorel Musteţea. În paralel, am cochetat cu baletul şi gimnastica, în cadrul aceleiaşi instituţii. Dumnezeu m-a înzestrat cu aceste talente dar a trebuit să aleg unul singur. Pentru faptul că mama a fost mereu alături de mine, am ales muzica populară”, povesteşte Angelica Mirea.

A urcat pe scenă la vârsta de zece ani

Mai târziu, la vârsta de zece ani, a urcat prima dată pe scena Casei de Cultură din Târgu-Jiu, în cadrul festivalului „Pe fir de baladă”, reuşind să cucerească publicul care, chiar după prima piesă interpretată, i-a oferit ropote de aplauze. „La Festivalul Naţional „Pe fir de baladă” am obţinut ani la rând diverse premii. La festivalul „Cântarea României”, am obţinut chiar locul I. Se pare că publicul reacţiona foarte bine  încă de pe atunci. Când eram mică nu aveam emoţii. Îmi plăcea când vedeam că oamenii mă apreciază şi mă simţeam bine pe scenă”, mai spune Angelica Mirea.

Şi interpretă,  şi dascăl

Tânăra interpretă s-a împărţit mereu între şcoală şi spectacole, lucru pe care îl face şi în prezent, însă, de această dată, din postura de dascăl. În anul 1997, în perioada în care urma cursurile Liceului de Artă, Angela a absolvit şi Şcoala Populară de Artă. La scurt timp, a reuşit să obţină premiul cel mare din cadrul Festivalului „Mariei Lătăreţu”, devenind în urma acestui eveniment şi colaborator al Ansamblului Profesionist Doina Gorjului. Din anul 2003, interpreta s-a îndreptat către profesorat, fiind nevoită să se împartă între viaţa de artist şi cea de dascăl. „Am fost pentru prima dată profesoară de muzică la Rovinari, apoi la Colegiul Virgil Madgearu iar din acest an, la Liceul Teologic, unde sunt elevi buni, cu credinţă în Dumnezeu”. Cât despre marea dragoste, Angela spune că răspunsul este la Dumnezeu. „Fiind o fire pretenţioasă, am preferat să cuget mai mult la acest aspect şi consider că răspunsul este tot la Dumnezeu. Cred în marea dragoste”, a concluzionat interpreta muzicii populare. Aceasta a imprimat până în prezent două albume, intitulate „Pleacă neica la armată” şi  „Neica, puişor gorjean” dar este la fel de apreciată şi pentru cântecele bisericeşti.


Ce-i place:
„Îmi plac foarte mult animalele, filmele şi cărţile documentare. Îmi plac copiii şi oamenii sinceri. Îmi place arta în general şi muzica bisericească. Îmi place să fac lumea fericită şi să fac acte de caritate. De sărbători, îmi place să fac cadouri”.


Ce nu-i place:
„Nu-mi place minciuna. Urăsc minciuna, faptul că oamenii şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu şi se gândesc din ce în ce mai puţin la acest lucru, pentru că, fără Dumnezeu, nimic nu e posibil. Practic, ar trebui să ne preocupe mai mult sufletul decât grijile de zi cu zi. Ar trebui să fim mai buni, în general. Nu-mi plac oamenii lăudăroşi”.