Târgu-Jiu: Aduce speranţa copiilor săraci

Lucrează în sistemul de protecţie socială de aproape 14 ani şi s-a ataşat de copiii pe care îi are în grijă. Deşi visul lui era să lucreze în silvicultură, a ales să le facă viaţa mai bună celor nevoiaşi.

A urmat Liceul Silvic din Râmnicu Vâlcea, fiind îndrumat de către părinţii săi, care erau oameni simpli de la ţară şi dorinţa lor era ca Gheorghe Milosteanu să îmbrăţişeze o astfel de profesie. „Lucrurile au luat o altă întorsătură după terminarea liceului, în sensul că la un an după finalizarea studiilor, mi-am pierdut mama, şi a trebuit să îmi schimb orientările, din cauza problemelor financiare ale familiei“, spune acesta. Deşi se pregătise pentru Facultatea de Silvicultură din Braşov, a renunţat şi şi-a schimbat orientarea profesională. „M-am angajat la Ocolul Silvic Târgu-Cărbuneşti şi am urmat şi cursurile Facultăţii de Filosofie, la fără frecvenţă. Mi-am ales o facultate care putea fi urmată la fără frecvenţă şi chiar dacă nu am făcut materii adiacente în liceu, m-am gândit că pot să învăţ o materie pe care nu o studiasem în liceu şi să dau examen la facultate din această materie. Mi se părea o facultate fascinantă, întrebările şi răspunsurile filosofice erau interesante, mi-am elucidat unele răspunsuri cu privire la viaţă, lume sau religie“, adaugă Gheorghe Milosteanu.  Apoi, a lucrat la Uniunea Tineretului Comunist, cu jumătate de normă, iar cealaltă jumătate de normă a avut-o ca tehnician la IFET Târgu-Jiu. A fost şi profesor de ştiinţe sociale la Lic Ecaterina Teodoroiu din municipiu. „Am profesat trei ani, mi-a plăcut foarte mult, am regretat că nu am rămas în sistemul de învăţământ, m-am înţeles foarte bine cu elevii şi colegii. Mă bucur când mă întâlnesc cu foştii elevi, care îşi aduc aminte de mine şi nu am cuvinte de critică. După părea mea, în viaţă trebuie să ai nişte limite nici indulgent până la Dumnezeu, nici exigent din calea-afară“, mai spune Gheorghe Milosteanu.

Primul angajat în domeniul protecţiei copilului

După patru ani, a început activitatea la Consiliul Popular Judeţean, ca şef Serviciul Personal Învăţământ şi şef al Serviciul pe Probleme de Secretariat, Mass- media şi relaţii cu publicul. „În 1996, am început activitatea Sistemului de Protecţie a Copilului din judeţul Gorj,unde  am fost primul angajat, iar apoi director adjunct. Din 2003, am renunţat la funcţia respectivă şi am trecut pe o funcţie contractuală, la Complexul de Servicii alternative al Protecţia Rezidenţială Târgu-Jiu. Este o activitate care îmi place, nu e nici uşoară, nici nespus de grea să lucrez cu persoane care au nevoi sociale presupune să ai un suflet mare, să îi înţelegi pe aceşti copii, pentru că mulţi trăiesc în sărăcie, să ştii să lucrezi cu  ei, având în vedere comportamentul de multe ori anormal. Dacă vrei şi îşi doreşti să ajuţi oamenii, cred că este cel mai important domeniu în care se poate lucra“, încheie Gheorghe Milosteanu.

Cu ce problemă vă confruntaţi la ora actuală?

Un fenomen îngrijorător este faptul că, de doi ani, a crescut numărul mamelor minore, care dau naştere la un copil înainte de vreme şi care, în loc să meargă la şcoală, intră în lumea adulţilor, fără o profesie definivată. Cred că pentru a stopa acest fenomen trebuie ca toţi factorii care au atribuţii educative, medicale, de administrare să îşi facă mai mult datoria.

Ce activităţi aţi desfăşurat cu copiii?

În anii anteriori, am trimis copiii la mare, iar în perioada de iarnă, am mers cu ei la Rânca, pentru o zi două de săniuş şi schiat. Am făcut acveste lucruri nefiind prevăzute undeva, dar m-am gândit că aceşti copii care nu au nicio vină că s-au născut în familii sărace şi merită şi ei să simtă că cineva se gândeşte la viaţa lor şi doreşte să le facă câte o bucurie. Din păcate, pe fondul crizei financiare, unele acţiuni de acest gen nu vor mai putea fi realizate.

Ce-i place

La locul de muncă, îmi place să fiu conştincios, pregătit în domeniul în care lucrez, să nu existe întrebări la care să nu am răspuns legate de activitatea pe care o desfăşor. Îmi place să fiu un bun gospodar, îmi place ordinea şi ca toate lucrurile din casă să fie puse la locul lor. Schiez împreună cu soţia iarna şi simt o mare bucurie când merg cu nepoţica la plimbare şi mă joc cu ea.

Ce nu-i place

Nu suport când unii oameni nu se ţin de cuvânt, una spun astăzi şi alta mâine. Nu îmi plac decăderea morală în care se află societatea românească şi lipsa de respect Nu îmi place lucrul făcut de mântuială şi urăsc să mint sau să promit ceea ce nu pot să fac, să nedreptăţesc pe cineva şi nu am făcut în viaţa mea nedreptăţi.