Târgu-Jiu: Cum a ajuns Nicolae Sarcină cel mai bogat om din Gorj
0
Nicolae Sarcină a fost desemnat de revista «Forbes 500 de miliardari» drept cel mai bogat gorjean. În topul realizat de această publicaţie şi lansat ieri pe piaţă, omul de afaceri gorjean ocupă locul 137, cu o avere de 43 de milioane de euro. Nicolae Sarcină a fost de acord să povestească, în premieră în mass-media, modul în care şi-a clădit imperiul.
Nicolae Sarcină deţine compania SUCCES NIC COM, fiind cel mai mare angajator din judeţul Gorj. Societatea lui are aproximativ 10.000 de salariaţi, mai mult decât companiile de stat din minerit şi energie. Este singura societate cu capital privat din judeţul Gorj care se află în administararea directă a Direcţiei de Mari Contribuabili din cadrul Ministerului de Finanţe. Compania are un lanţ de 124 de magazine în judeţele Gorj, Hunedoara, Constanţa şi Bucureşti, precum şi activităţi în diferite domenii: panificaţie, transporturi, alimentaţie publică, construcţii, prestării servicii, benzinării. Cum a reuşit ca la vârsta de 40 de ani să ajungă să deţină un adevărat imperiu de acest fel este o întrebare la care mulţi au încercat să găsească un răspuns.
Nicolae Sarcină s-a născut în satul Bâlta, comuna Runcu, acolo unde îşi are înregistrată şi societatea. Omul de afaceri a povestit pentru prima dată în mass-media cum a făcut primii banii şi cum a devenit cel mai bogat om din Gorj. A început prin a merge cu bunica lui în Valea Jiului, unde vindea minerilor vin şi ţuică. Apoi, vara, când băutura se termina, mergea pe munţi şi culegea fructe de pădure. „M-a luat bunica mamei mele cu ea în Valea Jiului şi vindeam ţuică şi vin minerilor. Pentru că vara băutura se termina, am început să merg la munte, prin păduri, să culeg zmeură. Prima dată am fost cu bunica, iar apoi singur“.
La 19 ani, Nicolae Sarcină şi-a cumpărat un Aro
Nicoalae Sarcină îşi aminteşte că cel mai greu era să culeagă fragi şi castane comestibile: „Cel mai greu a fost să culeg fragi, pentru că trebuia să stau în genunchi. Şi castanele erau greu de cules, pentru că aveau numai ţepi. Aveam mâinile umflate de la înţepături. Castanele le vindeam studenţilor de la medicină din Craiova. Ei ştiau că sunt bune pentru ţinere de minte şi le cumpărau. Nu prea le dădeam la centrele de achiziţie, pentru că ofereau un preţ mic“.
Nicolae Sarcină mergea în piaţă şi vindea cu cana zmeura pe care o culegea. Aşa a reuşit să-şi cumpere un Aro, la vârsta de 19 ani: „Erau zile când culegeam şi opt găleţi de zmeură. Mergeam apoi şi le vindeam în piaţă cu cana. Dădeam cana cu cinci lei, iar pe o găleată luam în total 125 de lei. Şeful pieţei venea mereu şi cumpăra de la min epentru că spunea că sunt curat. Îmi dădea 200 de lei pe cană, adică aproape dublu. Îmi aduc aminte că atunci când eram în clasa a V-a am rugat un bărbat să-mi coboare de pe munte o găleată cu zmeură că era mai grea decât mine. În 1989 mi-am cumpărat prima maşină, un Aro 243 cu motor de Braşov. Eram cel mai fericit, pentru că nu mai trebuia să cobor de pe munte cu găleata în spinare“.
Imediat după Revoluţie şi-a deschis câteva magazine în Valea Jiului, după care s-a întors în Gorj. „Vânzările din Valea Jiului au mers foarte bine. În anul 1998 m-am întors în Târgu-Jiu. Eram un tânăr necunoscut“.
Se încarcă comentariile...
